Sa nu stii daca sa razi sau sa plangi. Da, e comic dar cand comicul situatiei te pune fata in fata cu niste personaje care iti sunt mai mult decat familiare, si cand multe dintre imaginile din film sunt faze din viata de zi cu zi, parca iti vine sa plangi. “La cules de capsuni” e cate cineva din familia fiecaruia dintre noi. Ba chair, inapoi in Vale, auzeam zilnic replicile de groaza care ar fi trebuit sa ma amuze in timpul filmului: “Ma marit cu Giovanni ca ma duce in Spania”. Mda. Si personajele la fel: Primarul betivan, Giovanni, Gigel ce vesnic indragostit, fetele cu vise dar fara nici un viitor pana si Birtul “La Taliban”, discoteca satului, scoala cu poza lui Eminescu pe perete – sunt la randul lor, adevarate personaje.
E un film bun, care pentru cei crescuti in oras va fi un film cu olteni de un comic hilar, iar pentru cei din zonele periferice va fi o dureroasa identificare cu lumea calusarilor moderni. Eu i-as fi spus “Visul Capsunar”. Numele real al filmului e “Italiencele” si mai jos il puteti vedea in intregime. Luati-va prietenii si, de relaxare intre doua colocvii/zile de lucru, uitati-va la un film romanesc in toata puterea cuvantului.
Via: http://filmeromania.blogspot.com
