Teoria starii de repaos

Teoria individului de oriunde ar fi el, in secolul asta, poate fi enuntata astfel: orice individ, aflat in orice sistem social si in orice moment al vietii sale, tinde spre REPAOS… Cel mai bine se poate demonstra aceasta teorie din punct de vedere lingvistic. Vom lua cateva expresii sau cuvinte care vor ilustra cat mai clar dorinta de REPAOS, superioara oricarei alte aspiratii umane.

Sa incepem de la ceea ce grecii numesc Xalara. Xalara este o stare de bine in care grijile cotidiene sau sentimentele negative…de fapt sentimentele de orice fel…nu te pot atinge. Un fel de Nirvana fara spiritualitate daca vreti. Aceasta aspiratie la Xalara se poate observa adesea la poporul grec in manifestatiile sale cotidiene: nu merg pe jos nici daca au doar 10 m de mers, 75% din an sunt in greva, si oricat de crizat ai fi ca ti-au disparut valizele la aeroport, iti zambesc si iti spun ca nu ai nici o problema.

Studentii polonezi au inventat conceptul de Leizer (sper ca asa se scrie). Cand cineva striga Leizer toti cei implicati in grupul respectiv se culca la pamanat. Nu conteaza unde se afla, cat de aglomerat e locul sau cat de…periculos. In parc, pe strada, in muzee, in scoli, in mijlocul multimii si stau asa cel putin 10 secunde sau pana le face cineva o poza. Eu vad acest Leizer ca o forma profunda de protest impotriva rutinei zinice si ca o proslavire a pozitiei orizontale a corpului, simbol de netagaduit al starii de repaos.

Al treilea studiu de caz pe care o sa il prezint astazi este expresia eneglzeasca  “Chill Winston…” . Originala dintr-un film al lui Guy Ritchie, acest rege al momentului care condenseaza atata actiune in filmele lui, incat oricare dintre ele ar fi imposibil de povestit. In mijlocul unui astfel de film, replica repetata “Chill Winston…” nu poate fi decat un mesaj subliminal: “Popor american, eliberati-va prin actiunea filmului meu, de toata actiunea vietii de zi cu zi si tindeti spre nimic, spre liniste, spre REPAOS.”  Si care minute sunt mai relaxante decat lepreala celor 2 ore in care intr-un fotoliu confortabil, te uiti la un film bun?

Oups am zis lepreala… pare-mi-se ca numai noi romanii, in ironia seaca pe care o numim umor am inventat un cuvant urat pentru a semnifica o stara de placuta lancezeala. Asta il folosesc eu si prietenii mei cel mai des, dar romanul are o bogatie de expersii colorate care imbogatesc colectia mea de expresii referitoare la “a nu face nimic”:

- a freca menta

- a pierde vremea

- a trandavi

- a f*** buha

Nici acum nu sunteti convinsi? Bine nah recunosc… Acest post vine din faptul ca saptamana asta (TOATA SAPTAMANA) in afara de servici, NU AM FACUT NIMIC si mi-a fost BINE: nu mi-am vazut prietenii, nu am fost la sedinte, nu am tinut traininguri, nu am coachuit pe nimeni, nu am iesit in oras, nu am baut bere, nu am purtat discutii interminabile, nu am fost la concerte, nu am scris pe aiurea@, nu am scris pe blog, nu m-am certat cu nimeni, nu am facut fapte bune, nu am spalat vase, nu am gatit, nu mi-am vazut prietenul (eh… pana ieri).  Ce am facut? Am stat in pat cu cartea si am citit, am ascultat muzica si m-am uitat la Clerks. Atat. De tare multa vreme asteptam asa o saptamana, in care la 10 sa fiu in pat in fiecare seara… M-am incarcat cu energie si amu sa reincepem iuresul!!!!! MI DOR DE VOI!!!! Si-asa as be o bere!!!