- Ai grija de asta, imi spune Andrei – Oroles, intinzandu-mi o sticla de plastic! Oricum vei sta in cetate. Tine-o la umbra ca-i cherosen pentru aprins momaia. O iau cu grija si o bag in geanta de lana… nu imi stiu clar rolul, dar ma apuca si pe mine emotiile la vederea emotiilor celorlalti. Toata lumea ia in brate arme, bidoane cu apa, baloti de paie. E cald, al dracu de cald. Romanii poarta armuri grele din metal… Nu vreau sa stiu cum e intr-una. Ii compatimesc. Nici dacii nu-s cu mult avantajati – poarta in spate pelerine grele de lana si blanuri.
Coboram spre platforma si vedem cum sus, pe deal, lumea incepe sa se adune, pregatindu-se parca de o navala. Cati sunt? 200-300 – de jos par mult mai multi. Baietii incep sa zideasca balotii – cetatea noastra. Inca nu reusesc sa imi dau seama ce se intampla. Ajung si si romanii, in formatie, la comanda centurionului, frumos aliniati, carandu-si scuturile grele si rosii. Ai nostri par sa se intinda pe toata latimea terenului. Ma intreb daca ei stiu ce sa faca: par extrem de calmi si de rabdatori.. Poate in afara de Oroles, care urla in dreapta si in stanga indicatii. Nici macar nu le stiu la toti numele de scena.

Incepem. Dacii merg sa treaca vama, 2 fete sunt rapite, un dac e omorat, il cara pe scuturi. Romanii trimit o fata inapoi. Dacii merg sa o salveze pe cealalta. Se lovesc, se ataca, se bat. Pe bune. Ciocitul armelor si urletele se aud pana jos in vale. Dacii se retrag sa isi arda mortul. Sau asta s-a intamplat mai devreme? Oricum pentru prima data ma simt utila: le torn vin in pahare de lut, vin adevarat cu paie din baloti, si toti beau si rad in timp ce momaia/mortul arde cu flacari mari.

Nu trec mai mult de cateva minute ca suntem atacati. Si de data asta nu cu sabii ci cu sageti aprinse. In spatele cetatii cu totii, cu scuturi de jur imprejur si cu ochii pironiti pe balotii de paie, purtand inca flacarile momaii in pupila. Mi-e frica si nu ma pot concentra.
- Hey, e o joaca – nu vreau sa mor intr-o joaca!! de ce facem asta??? Adrenalina e oricum mai mare decat teama, ca atunci cand ai in fata o stanca de sute de metrii, sub tine hau si totusi mergi inainte.
Toata lumea striga Andrada. Cine e Andrada? Fuck, eu sunt Andrada! Ce am facut? Aud vocea Soranei/ Ziais care imi urla sa ma aplec si, pentru ca nu reactionez, ma trage cu putere de mana si ma arunca sub un scut. Foc! La nici doi metri in spatele meu se infige o sageata aprinsa. Dupa ea vin altele care se opresc ori in scuturi, ori in pamantul din spate. Cineva striga: ARMEAZA SCORPIO! Initial nu realizez gravitatea vorbelor dar vad albastrul pe fetele tuturor si agitatia din-nainte cu cateva secunde impietreste intr-o tacere ciudata. O bufnitura puternica loveste placa de aparare din fata balotilor si suntem salvati. E randul nostru sa aruncam cu sageti si sulite in zidul de scuturi al armatei romane.

Moare cineva? nici nu stiu! am impietrit undeva pe branci in spatele cetatii si nu vad nimic. Aud doar lovituri de arme si strigate din toate partile. Cand reusesc in sfarsit sa ma ridic, pe platforma din fata sunt doar …..morti. Toti la pamant, toti gramada. Doar in capatul celalalt al terenului centurionul si inca 2-3 soldati romani in picioare.

- Ce facem? Striga fetele din cetate. Ne predam? Pentru cateva secunde ne uitam una la alta fara nici o idee, dupa care o vad pe Tekalo aplecandu-se:
- Pune mana pe o sica!!!
- LUPTAM, striga Ziais, infricosatoare si incruntata ca o printesa amazoana. Un sarac de soldat roman trimis in recunostere si convins ca ne vom preda, se trezeste inconjurat si il omoram. Ceilalti ataca si rand pe rand cadem toate. Intr-o lupa corp la corp spectaculoasa, Ziais ii ia capul centurionului si se prabusesc impreuna.
Castiga romanii!!!!!!

Sus pe deal, oamenii aplauda, ne ridicam.. Oroles, cu ranjetu pe buze, prima data de cand a inceput lupta da mana cu centurionul:
- Ne vedm noi la Covaci!
Chiar si un neavizat ca mine stie ca la Covaci e festivalul dacic si ca acolo dacii nu mai trebuie sa piarda. Toata lumea rade si incepem sa ne aducem aminte cat de cald e afara.
- Haideti,mah, la o bere ca aci murim!