Numarul tras la lotto ma avantajeaza: 12. Excelent pentru o zi de vineri. Dupa DOAR 2 ore de stat la coada pe un frig crunt, timp in care nici n-am apucat sa termin cartea ce mi-o luasem cu mine special pentru astfel de evenimente, si inca 20 de minute de stat inauntru pe singurul scaun din sala de asteptare (cu durere in suflet la vazul oricarei batranici care se apropia, dar cu o durere de spate si mai urata ca aia de suflet) mi-a venit randul.

Nenea politistul, amabil de altfel, arunca un ochi peste dosarul meu si zice ca bai. Inmarmuresc cu ochii cascati si batai de inima. Se face liniste in jur. Mi se explica cu amabilitate ca acel cabinet din Zorilor unde mi-am facut analizele lucra in ilegalitate in acea perioada, asa ca toate fisele eliberate atunci nu mai sunt valabile. Inghit in sec. Ma gandesc cum, dumnezo, au fost bune primele doua dati cand mi-am dat examenul si acum,brusc, nu mai sunt. Insa imi amintesc cum instructorul m-a dus la un cabinet cu care, cica, “lucreaza” scoala si unde nu astept 3 zile dupa analize: dau numa’ banii si iaca fisa! Nu ma mai mir. Intreb politistul ce e de facut. Mi se recomanda sa merg la cabinet sa imi refaca fisa ca acum sunt legali, iar pentru ca in momentul ala ochii mei erau induiosator de tristi, probabil, politistul zambeste si ingaduitor, treaca de la el, imi spune sa nu mai stau la coada cand vin cu analizele, ci sa intru direct in fata.

Ies sufland flacari pe nas si ma trantesc intr-un taxi, bombanind adresa din Zorilor si gandindu-ma ca asta sigur e o cursa de peste 100 de mii, dar nu peste mult timp simt nevoia sa ma descarc taximetristului si ii spun toata poveste de la inceput: cum nu m-au lasat in examen pentru ca nu semanam cu aia din buletin, cum nu m-au lasat sa-mi fac buletin in Cluj din cauza numarului de la casa,  cum “regim de urgenta” inseamna regim normal cu extrataxa, daca nu esti clujean, cum am stat eu pe la cozi si in final povestea cu cabinetul. Taximetristul se uita la mine usor sarcastic si spune:

- Domnisoara, traiesti in Romania! Inca nu te-ai prins? Eu sunt proprietar si a trebuit sa imi fac flotant in propria casa din cauza procedurilor legale…

- Flotant? Serios? Daca imi spuneti ca platiti si impozit pentru ca va tineti chirias, va dau o bere – meritati!…

Incepem sa radem amandoi isteric indreptandu-ne spre Zorilor. Caci ce era sa fac altceva decat alt set de analize fictive care sa le inlocuiasca pe celelalte. Se pare ca analizele se fac in Cluj raspunzand corect la intrebarea:” Ai avut vre-o boala de cand ti-am facut analizele anterioare?” si asteptand 3 zile, in care doctorul va consulta pozitia astrelor si va scrie pe fisa medicala, indiferent de aliniamentul soarelui cu uranus si neptun: APT .

Asadar cica un tip se urca intr-un taxi in Toronto si pentru ca urma un drum lung de parcurs (ca toate drumurile in Canada), incepe o conversatie de rutina cu taximetristul, si ce topic principal de discutie au canadienii in luna ianuarie? Bineinteles, vremea. Nici nu incepe bine discutia, ca o tristete profunda il cuprinde pe soferul taxiului, care incepe sa se confeseze:

“Eu sunt la origine din Sudul Indiei. Am venit acum 22 de ani in Canada si de atunci muncesc noapte si zi cu un singur scop: sa o aduc pe mama aici! Anul acesta in sfarstit mi-am realizat scopul si am adus-o. A venit doar ca sa se intorca inapoi acasa. Am adus-o in ianuarie. Erau – 22 grade Celsius afara. A stat doar 36 de ore si a jurat sa nu se mai intoarca niciodata aici.

Inca nu imi vine sa cred ca am facut asta. Am avut doar 22 de ani la dispozitie sa planuiesc toate detaliile…”

via http://www.yarnharlot.ca

Ii spun ca vreau la piezisa, sus, ma mai intreaba de 5 ori traseul cu tot cu analiza comparata a pretului si efortului depus de mine dupa ce ies din masina ca sa ajung la destinatie si pornim. Raspund la telefon in sfarsit, in ciuda faptului ca el continua sa vorbeasca despre trafic. Nu pare sa-l deranjeze. Ii spun lui Mishu ca am deja prea multi aplicanti la training si nu il mai pot accepta si pe el. Incerc sa o lungesc de teama potopului cu intrebari venind din partea unui necunoscut, ciudat si hmmm…destul de interesant daca stau sa ma gandesc… Cum era citatul ala dragut?  “Those people we get stuck with in the same room, add up to what our life is”. Nah, fie! I will play along. Inchid telefonul.

- Unde nu mai poate sa aplice?

- La un training.

- Tu il tii?

- Da..

- Adica esti un fel de profesor..

- Nu chiar, nu predau in scoala ci pentru adulti care vor sa se dezvolte.

- Ies bani din asta? (inevitabila intrebare)

- In mod normal da, dar eu fac asta voluntar. Candva insa sper ca voi scoate si bani din asta. Am mai multe optiuni.

- Daca nu apare vre-un Columbeanu complexat pe drum..

Zambesc usor sarcastic: na, amu’ e timpul sa inceapa show-ul.

- Cu atat mai bine, zic.

- Pentru cine bine? Pentru Monica? O sa o loveasca regretul in cap la 40 de ani cand va realiza ca nu tu fiori prin stomac, nu tu asteptare incitanta- nimic, doar un sir lung de amanti, ca nu am nici o indoiala ca il inseala.

- E alegerea ei, zic.

- A ei, ea e o proasta si acum nu are cum sa-si dea seama ce-i bine pentru ea si ce nu. Nu intelegi ca nu acum o sa-si doreasca tineretea ci mai icolo cand va realiza ca nu-i nimic mai pretios decat sa fii tanar. Zici ca e alegerea ei. Da, si tu ai alege la fel… (imi arunca pentru prima data o privire incarcata cu dispret).

Incepe sa nu-mi mai placa daca se muta focusul pe mine. Nu simt nevoia sa ma explic.

- Ai o voce foarte placuta, ii zic. Nu siu de ce. Pare foarte tanara. (Zace o sinceritate in mine de jur ca v-ati lasa prostiti cand folosesc “The Voice”.  M-a crezut. La dracu, si eu m-am crezut ). S-a topit in glas toata ironia intentionata initial. Se uita brusc si mut la mine si nu intelege, dar e miscat).

- Multumesc.. Nimeni nu mi-a spus asta. Am doar 35 de ani, si pentru mine ca barbat mai e timp, dar cateodata ma simt plin de tristete si de frustrare, ca si cum viata ar fi trecut deja. Ca si cum as fi putut sa fac atatea dar cumva m-am complacut in rutina. Ma simt o Columbita care a deschis ochii la 40 de ani, se uita inapoi si e gol. M-ai facut sa ma simt mai tanar. Uite.. Tu imi faci complimente si eu iti iau bani. Ce viata de cacat.

Ies zambind si incep sa cobor piezisa fluierand Midlife Crysis de la FNM, dar cum cobor, cantecul se pierde si zambetul dispare treptat, iar eu realizez ca am ramas in urma cu ToDo list-ul meu pe 5 ani de zile…