Zice Ovi ca a calcat acu cateva zile intr-un cui ruginit. N-a avut nici pe dracu dar a citit pe net intr-o seara ca rata de mortalitate la tetanos e de 30 % si s-a speriat. Dupa lungi negocieri m-a convins sa merg cu el la urgente. Sambata pe la 5 se intamplau astea.

La cat stiu eu Clujul, singurele urgente cunoscute mie erau Medicala 3, unde am zacut in perfuzii doua zile acu vre-o 3 ani. Da Ovi nu, ca el altundeva a fost…pe Motilor. Il intreb de vre-o 4 ori daca e sigur ca pe Motilor sunt urgente si insista cu tarie ca el acolo a fost. Bineee… Mergem noi, pe jos bineinteles, vre-o doua statii de bus de la mine pana unde s-a gandit Ovi sa ma care si ajungem, ghiciti unde: La spitalul pediatric. Il intreb pe Ovi:
- Mah, tu le ce varsta ziceai sa ai fost la urgente aici?
Ma ignora si intra in timp ce io ma prapadeam de ras. Il intampina un nene care am fi zis ca e portarul daca nu avea halat albastru.
- Unde mergi?
- La urgente, pentru un antitetanos…
- Cati ani ai?
Ovi mai taie un an, doi de la el si zice printre dinti:
- Douajcinci.
- Cahaaat?
Io in continuare ma prapadesc de ras cand vad cum il dau afara de la spitalul de copii si bosumflat, iese din curte si ma ia de mana.
- Hai pe Clinicilor, cica si acolo e!!
Ma duc inca suspicioasa ca nu am vast io nici pe Clinicilor Urgente, dar cu sperante mai mari ca si spitale sunt mai multe pe acolo.
Vedem scris undeva cum ca acolo tre sa fie si intram noi, dar frate: la fel de pustiu si de sinistru ca la Auschwitz asta iarna. Cladiri mari din dale si curte din dale… toate usile deschide dar absolut nici un om.
No mah, unde-s aia din Spitalul de urgente? Coada de injunghiati si drogati cu spume la gura si gravide care nasc, smurdurile colorate si galagioase, alergatura de halate albastra – nimic. Ne plimbam de nebuni prin cladirile deschise vre-o jumate de ora, citind etichetele de pe usi: Secretariat, Vestiar, Pericol de iradiere. Nimeni nu ne intampina sa ne goneasca de acolo. In sfarsit auzim galagie dintr-o cladire si vedem o ciurda de tigani cu palarii, fuste, costume argintii, tot dichisul. Dam sa-i intrebam daca acolo is urgentele, da’ se uita la noi ciudat si isi continua dialogul lor pe jumatate strigat, in tigannes.
Iesim si spre mirarea noastra un halat albastru cu un carucior se vede disparand dupa o cladire. Fugim dupa el, ne agatam unu de halat, alalalt de carucior si il intrebam disperati unde is urgentele.
Ne arata o cladire si daca o ocolim si mergem in spatele ei, cica acolo. Cum dam coltul la cladire, dic doua smurduri parcate si cativa oameni care pareau sanatosi exceptand plamani afumati si in curs de afumare, stateau in fata:
- Aici, zic, si intram intr-o sala de asteptare. Vre-o 5 oameni stateau pe scaune si se uitau la noi cu ochi mari. Stam 5 minute si nu vine nimeni sa ne intrebe nimic.
- Intra mai adanc in problema, eu astept aici. Dupa 5 minute, apare Ovi.
- Acuma tre sa astept, poti sa pleci daca vrei ca a zis juma de ora cel putin si pe urma plec acasa.
Ma car cu gratie la beut cu pretenii in Taverna (pe drept cea mai faina terasa din Cluj si cea mai faina terasa care am vazut-o eu punct.) ca prietenul Mikus sarbatoreste dupa festivitatea de absolvire si noi sarbatorim pe banii lui. Dupa vre-o 2 ore ne mutam la mine acasa si continuam party-ul..Dupa inca 2 ore ma suna Ovidiu.
- Esti acasa? Vezi ca vin pe la tine. Acum am scapat de la urgente si la ora asta nu mai am cu ce merge acasa…