Stam noi ce stam la autostop, dupa ce frecasem menta in Figueras muult peste program si ultimul lucru pe care ni l-am fi dorit dupa experienta noptii anterioare era sa innoptam pe drum, cand opreste un tir… Alergam dupa el, ne cataram unu-n pat, altu’ in fata, indrugand cele 5 cuvinte pe care le stiam in franceza. Soferul se uita la noi si se hotaraste:

- Mah, voi sunteti romani??

- Romani, sefu! zic pentru prima data mandra ca sunt romanca de cand am calcat pe pamant strain.

- Bata-va focu’ da ce cautati p’aci?

Nenea ne promite sa ne duca pana la Valence (asta e la vre-o 90 de km de Grenoble) unde face drumul stanga spre Lyon. Da nu poace merge cu pasta 90 la ora ca ii limitat tiru’, asa ca diejaba e ditai autostrada ca tat pa sara ajungem. Mi se pare mie tare cunoscuta limba dulce a soferului si cristalin imi curge in urechi pana cand ma loveste un gand:

- Nenea Gelu, da’ de unde sunteti dumneavoastra de loc?

- Pfui, io’s din Halmagel da’ am casa si-n Brad, asta ii langa Deva, scii pa unde vine? Pe unde cura Crisu…

- Dara ca stiu!! Io’s din Valea Bradului!!

Nenea Gelu sa uita suspect la mine:

- De-a cui din Valea Bradului??

E o zona care se intinde pe vre-o 10 km in toate directile in jurul Bradului, cu satuce care urca pe vai, se sparg pe dealuri, invadeaza luncile. Nu va imaginati insa, ca distanta in spatiu are vre-o importanta: in general toata lumea se stie cu toata lumea, macar din auzite si rar apar familii noi care sa sparga atmosfera familiala de barfa, intriga si telenovela. Cu toate astea lui Nea Gelu nu i se paru cunoscut numele Bibart. Dupa un moment mai lung de tacere, pe care io am incercat sa il acopar bombanind despre genealogia familiei – ca trebuia sa ii pastrez cumva omului increderea: pana la urma el era soferul, eu autostopistul si trebui sa calatorim impreuna pe o distanta de 300 de km, pe cat posibil… gratis.

- Serios? Ai auzit de Circo?

Ma tot gandesc io… Asta o fii un test?? Mi-i cunoscut numele da nu stiu exact de unde sa-l iau. Ce sa zic? ce sa nu zic?

- Poi dara ca am auzit… Da’ ce-a facut?

- Cica l-a tepuit una, o fufa, da io zic ca a fost mascarada…

Tipic pentru jumatate dintre cetatenii din zona: sa-si exprima parerea asupra problemei inainte sa enunte problema…

- L-au inregistrat si l-au dat in ziare? Pe national? Cum de n-am vast? Circo asta era director la liceu, nu? foai ce scandal si erau in pat cand i-au filmat?

Tipic pentru cealalta jumatate: sa speculeze pe cuvintele celuilalt fara sa astepte alte explicatii…

Cata din patul tirului, confuz, neintelegand nimic:

- Ce? cine a filmat pe cine?

Io curioasa, sufland greu de nerabdare:

- Taci Cata! Spuneti, nea Gelu…Asa a fost?

- Apoi nu chiar asa. Ca nu a fost prea clara situatia. Io zic c-a fost minciuna.

Catalin, convins ca nu ajungem nicaieri cu subiectul asta, se hotaraste sa intrebe:

- Copii aveti, acolo, la Brad?

Mandru si cu un ranjet larg pe buze si fata luminata, nea Gelu se destainuie:

- Am o fata la liceu la Brad, acolo unde era director Circo, asta de l-au prins…

Io ma uit complice la nea Gelu si ranjesc la randul me,  ca stiu ca e tot o caracteristica a oamenilor din zona si asta: sa gaseasca ei o cale de a se intorce la subiectul dorit, oricare ar fi metoda .