Sau: Novarock 09, IIIrd Review
Via: www.novarock.at
Tag-Archive for » Novarock «
Jun
24
Category: Chestii faine, Dume din popor, Necategorisite, Păţănii, Prin lume, Reviews
Tags: Novarock, poze, review Leave a Comment
Jun
24
Sau Nova Rock 09, IInd Review
- Mai zi odata, unde-i cortu nostru, totusi?
- Meri pe gardu ala de l-au rupt aseara (ala de langa lanu de cucuruz) tot inainte pana aproape la padure, faci stanga pe langa buzi (vezi ca e namol pana de trece de bocanci pe acolo si pute) faci dreapta printre corturi si tot mergi pana vezi o papusa gonflabila. De la aia mai urci vre-o 20 de metri inspre steagurile alea trei.
- Is sute de steaguri!!!!
- Alea trei unu sub altu: al Austriei, al piratilor, si ala de la razboiu’ cu Nordu’ si Sudu’.
- No bine, merci, ma descurc eu cumva.
O iau incetisor spre cort, minunandu-ma de ce-i in jurul meu si incercand sa nu-mi fac cruci prea multe de teama sa nu intalnesc unul din cei 5 fani Dimmu Borgir pe drum. Incetisor era singura viteza posibila de altfel ca nah – namolul trecea leger si de cizmele de guma, d-apoi de bocancii mei la nivelul gleznei. Altii renuntasera de tot si umblau desculti sau in slapi. Plouase o zi si o noapte. De ajuns pentru 160 000 de oameni care folosesc aceleasi carari pietonale sa sape adevarate catacombe pe care pamantul moale si apa sa le umple si amestecandu-se cu gramezile de gunoaie, sa se combine intr-o pasta vascoasa si puturoasa care ti se lipea de papuci. Pe una din carari cativa baieti se dezbracasera in chiloti si isi dadeau drumul ca pe ghetus sa alunece in namol sub privirile neimpresionate si imbibate de alcool de sub copertine. Nici pe mine nu ma mai mira nimic.
Ieri a fost canicula si majoritatea oamenilor erau in costume de baie. Eu cu Raducu si studentu’ ne-am facut plinul de bere, si cum la intrarea in perimetrul concertului ni s-a spus ca nu avem voie cu berea, ne-am pus langa un gard sa o bem. Doamne, ce specimene se perimblau prin fata noastra: de la gotice cu crinoline negre, la punkeri cu creste multicolore, de la prichindei de 9-10 ani cu pleata pana la cur, pana la bikeri barbosi care fac pariu ca au prins si Woodstock-ul ala din anii ’60. O pleiada de tricouri negre inscriptionate si de papuci multicolori si multi dintre ei opreau langa noi sa zica cate un PROST! sau sa dea mana cu baietii mei, care erau imbracati la costum cu cravata and shit. Omagiu, ziceau ei la oricine se oprea sa se mire si toti intelegeau instantaneu: multi nebuni is pa lume!
Azi, insa, mocirla i-a omogenizat pe toti si parca nu mai erau diferente atat de izbitoare intre unii si altii. Un tip in pelerina de ploaie sta pe spate si face ingerasi in mocirla. Altii rad si ii fac poze. Mai incolo, o gasca fara ocupatie a construit o capcana si pescuiesc trecatorii cu o bere legata de un fir subtire de ata. Multe corturi sunt deja pline de apa si parasite. Ma mai aplec din cand in cand sa culeg cate un cui, ca nu strica niste rezerve. Sunt aproape deja, ca vad papusa gonflabila atarnata de un stalp. Parca ieri era imbracata 
)). Bine, dar de ieri multe s-au intamplat: namolul de exemplu nu era peste tot, gardul dinpre lanul de cucuruz era in picioare iar acum calcam pe el pe o lungime de mai multi kilometri, iar padurea unde mergeau baietii la Nea Nae era inca nearsa de aia de la Slipknot (cel putin noi pe ei ii banuim de piromanie).
Dar iata si baietii aia frumosi din Austria cu care bem de dimineata si care tocmai isi aprind tacticosi un joint. Salut politicos, si ma indrept spre ai nostri care se incalzesc sub ceva copertina care nu stie nimeni a cui e (dar sigur nu se supara) cu o sticla de palinca d-aia buna, momind trecatorii. Toti is beti… si dupa zambetele lor, au petrecut ceva timp cu austriecii de langa… Vlad se uita la mine cu ochi mari si cu un colt de gura ridicandu-se intr-un ranjet, ma intreaba:
- Auzi… Nu ai vazut cumva un tricou negru cu Metallica? L-am pierdut la concert aseara…
Jun
23
Cica de la Nova, primul review o sa fie muzical dupa care vin si restu… Normal ca nu-mi ajunge un singur post. Pozele vin mai tarziu, intr-un review care va fi ceva de genu rubrica de stiati ca de la sfarsitul revistelor numa ca subiectul principal vor fi ciudateniile care se intampla intr-un rock fest.
Asadar, la categoria “Am vint pantru voi si nu m-ati dezamagit” categoric Faith No More. Un concert frumos, baietii aratau impecabil, iar Patton, mah oi fi eu subiectiva, dar asta e un geniu… Pacat ca am bocit tot concertu si am ratat o pesa, doua, dar noh, tre sa intelegeti ca atatea emotii m-au napadit de nu aveam loc pentru toate si cum nu imi aminteam cum e sa ai atatea emotii deodata, am simtit nevoia sa le exprim ca o femeie: bocind. Nu eram singura, din fericire, ca atat baietii cu care am fost, aka Raducu si studentu’, cat si polonezii beti din spatele nostru siroiau lacrimi mai ceva ca apa in corturile din Metro dupa o zi si o noapte de furtuna.
“Amintiti-mi, de ce dumnezo is aci?” asa e categoria care o castiga cu brio Guano Apes pentru cel mai lame concert pe care l-am vast la Nova. Mah cred ca Andreea Balan live la Mamaia o cantat mai bine…si mai tare, si mai apropiat de ce canta pe banda decat blonduta de la Guano..
“Rupe scena” asta e un premiu pe care il iau aia care am crezut ca o sa isi rupa un membru, doua la cum sareau de nebuni pe scena. Nu mai faceti mah din astea, ca stau cu teama-n suflet si nici nu mai aud ce cantati! Premiu merge la aia de tot urlau: We are Kaiser Chiefs, Kaiser Chiefs, Kaiser Chiefs…mesaj subliminal cred. Astai vroiau sa ne zica ceva da noi nu ne-am prins…
Premiul “De-as fi avut mai multe trupe v-as fi facut si mai fericiti” il ia Cornellutz, care, pe langa tristetile din propria discografie, ne-a incantat cu pese de cand canta pe la Soundgarden, Audioslave si Temple of the Dog. Playlist care a starnit urale, mai ales ca sa canti Outshined fix cand iese soarele din nori dupa o zi si o noapte continua de ploaie si mocirla, e semn ceresc…
“Ne mancam fanii…dar le place” categoric e un statement care caracterizeaza Slipknot, singura trupa care atat isi oboseste fanii, de isi canta singuri bisu’.
Si tot aici..tre sa dau un permiu pentru cel mai fain public, cea mai mare nebunie, si cel mai antrenant concert, celor de la Machine Fucking Head: Bah Flynn, nu ma asteptam la asa ceva…U RULEZ, MAN!!
Premiul World of Warcraft live: Dimmu Borgir. Faine costume, fain concert, flacari, artificii and shit, nu au dat foc la cruce pe scena cum ne asteptam, dar cei 5 fani de la concert au fost multumiti.
O mentiune speciala merge la Placebo, ca au surprins in mod pozitiv publicu cu o prezenta la patru ace si de trei ori mai multi background singers decat membri are fromatia si inca una bucata mentiune merge la fata cu tate de plastic care dansa in background la Static X… Ne pare rau, baieti dar in afara de tatele ei, nu ne-am putut concentra la nimic din tot show-ul vostru”.
Premiul: “Mai vin, mai vin, mai vin” si ma mai duc odata si cand veniti la Targu Mures in august, numa pentru voi, categoric Gogol Bordello – o scena plina de oameni nebuni, zeci de instrumente, energie cata incape si toti condusi cu biciu din spate de un Bordello de un metru si o scioapa, dar pe care il suspectez de genialitate – ar trebui sa colaboreze cu Mike Patton. Tare m-as mai distra.
Un euro din cei 120 care i-am dat pe beletu de festival au mers la Metallica. Nu, nu va luati de ei, ei n-au facut nimic rau, dimpotriva cica au cantat vre-ora peste timpul de concert si toate astea pe o ploaie torentiala!! Nah .. ce pot sa spun? Oricate beri aveam la board, si oricat as fi fost de terminata psihic dupa FNM, tot tre sa ma mir: Ase bine se doarme pe Metallica, de nu-i adevarat!!
Bineinteles ca nu am ajuns la tare multe trupe, cateva mai mult decat faimoase (Disturbed, Limp Bizkit, Trivium, Die Toten Hosen, etc) dar mah, ii tare obositor sa tot fugi de la o scena la alta si de multe ori tre sa faci alegeri. Io zic ca am ales in general bine, si ca am cules cat mai mult din festivalul asta. O data in viata toti tre sa innebunim ca sa fim normali din nou, pe urma, in viata de zi cu zi.
Jun
18
Maine incepe…. Cum ce incepe? Vreti sa vedeti ce incepe?
www.novarock.at
Cand ma intorc, daca ma intorc (positive scenario – Mike Patton marries me, negative scenario – mor inecata…in propriul cort Nootka, si in propria pelerina a lui Miki, dupa 3 zile de ploaie continua. Stiu care e mai probabil, nu va chinuiti sa-mi spuneti voi.) va scriu din peripetiile clujenilor la Nickelsdorf sa salivati si sa va dati cu capu de pereti ca n-ati vint. Postu asta a fost asa sa va fac pofta muhahahaha.
Jun
03
Il chem pe Ovi aseara sa mergem la TIFF. Vine carcotind si maraind, cu o intarziere de o ora si incepe cu vocea lui perfect analitica sa imi explice cum, procentual vorbind, unu din cinci filme de la TIFF is bune, si ca el vine cu mine dar numai daca recomand. Sa recomand inseamna sa ma bag in gura lupului. E un joc al nostru asta cu recomandatul: fiecare plecam cu o serie larga de preconceptii in ceea ce priveste punctul celuilalt de vedere, si daca indraznim sa recomandam calduros o trupa, un film, o carte ,orice… inseamna cale libera la carcotire si putem sa ne harjonim pe tema asta ore in sir. Ori eu nu am vazut nici un film asa ca nu zic nimic, numai hai sa incercam. Dar discutiile au continuat in hohote de ras si chicoteli inca vre-o doua ore. Ca sa intelegeti rasetele tre sa intelegeti prima data logica argumentelor lui Ovidiu:
- Astia de la TIFF is marlani: ce-i asta AperiTIFF? Iei asa cuvantu si faci ce vrei cu el? Macar de ii respectau sensul..Un aperitiv face cam cat 10 % din mancare, ar trebui si ei sa dea macar 10 minute de film acolo… Cand colo iti scot ochii cu trei randuri..
Incerc de vre-o trei ori pe parcursul discutiei sa il ademenesc in bucatarie la fumat, dar a citit si el cartea magica prin care te lasi, si desi nu s-a lasat, acum nu isi mai recunoaste dependenta si nevoia de a fuma, asa ca m-a refuzat cu stoicism de fiecare data.
Pe la 8 ne aducem aminte ca se apropie NovaRock-ul si se scimba subiectul carcotelilor. Luam programul la puricat: Doua scene, trei zile… In prima zi la o scena FNM, la cealalata Slipknot. Hotaram sa ne despartim temporar pana dupa concert. In a doua zi, la o scena Placebo, la cealalta All That Remains…fie, ne despartim din nou. A treia si ultima zi, prima scena: Die Toten Hosen, a doua – preferatii lui dintotdeauna – Machine Head. Ovi se intoarce spre mine, se uita in ochii mei…si-mi zice.
- Macar stiu unde o sa te gasesc tot evenimentul: acolo unde nu sunt eu. Cu exceptia cazului in care tu ma cauti pe mine ca atunci we’re screwed…
- Stai linistit…o sa fiu ocupata 
- Da auzi, niste apa n-ai prin camera?
- Ce mah, nu mai stii cum sa ajungi in bucatarie, fara sa recunosti ca de fapt vrei tigara?
- Hahaahhahaha, era subconstientul, nu eu.
Se face ora 9 si mi se face pofta sa citesc…incerc sa ii sugerez asta subtil si tot mangai volumul doi din “The Song of Ice and Fire”.
- Nu-mi citesti cu voce tare? zice. Ma relaxeaza si adorm mai usor. (Pentru cei care il stiti pe Ovi, sunt sigura ca v-ati dat seama ca asta nu e ceva ce ar zice el vreodata, altfel decat la misto. M-am prins dar nici cu mine n-ai cu cine). Aprind becu si incep sa citesc un capitol dragut in care Tyrion o convinge pe regina Cersei ca e o idee buna sa il numeasca Mana a Regelui.
La 10 se ridica Ovi brusc si incepe sa urle:
- Ioi mah am uitat ca tre sa fiu la fix in Mihai Viteazu’… Intr-o vijelie se incalta, isi ia geaca si pe fuga ma pupa:
- Ce-a tribulat-o piticul, zice cu un zambet malitios pe buze si tranteste usa dupa el.
Category: Dume din popor, Pretini
Tags: carcotas, carte, conjugale, fumat, Novarock, Prieten, recomandare, TIFF Leave a Comment
