Nu sunt fotograf bun, nici amator, nici pasionat…de fapt arareori pun mana pe vre-o camera, dar astazi dis de dimineata era atat de frumos afara ca am sarit in costumul de ski, am apucat in fuga aparatul foto de pe biroul fratelui meu si am scos cainele la o plimbare pe deal. Stiam ca zapada asta nu va dura mult. Deja sub pasii mei aparea pamantul umed, iar turturii de pe casa picurau.

Curtea nu era pregatitita de nisoare desi era de asteptat, asa ca am vrut sa prind in fotografii vesnic neasteptata iarna si surprinderea din fiecare an a naturii, a obiectelor, ba chiar a ochiului uman cunoscator si inteligent, pe care o aduce prima zapada, frumusete uimitoare dar aparenta  si degradare profunda a dedesubturilor: iarna, cu toate subintelesurile ei…