Primul m-a facut sa ma trezesc tare matinal pentru o sambata, sa imi uit telefonul si cheile acasa (bine ca nu am uitat florile) si sa alerg la dracu’, praznic pe Muncii unde sa ma inghesui in picioare intr-un colt de sala arhiplina si fara aer conditionat (tipicul amfiteatru de la Poli) pentru a sarbatori o zi importanta din viata unui om: ABSOLVIREA. Prietenul Mikus, sef de promotie si host la propria festivitate ne-a inveselit tare cu un speach in care a avut prezenta de spirit sa pomeneasca BEST-ul si sa ne dea dezlegare la urlat (da nu va socati ca si decanu si Maries au aplaudat cu noi). Dupa festivitate ne-am tras si in chip dupa cum se vede mai jos si am stabilit sa bem mai tarziu ceea ce s-a si intamplat pana la 5 dimineata, la mine acasa, dupa cum scrie in alt post de saptamana asta. Felicitari prietenului inginer Miki Draghici si bafta la licenta. Vara asta vin evenimente marete pentru noi: un curs de vara, un Parang sau Fagaras, si multe alte uschiri cu rucsacu-n spate si sufletu’ dezlegat.

Al doilea eveniment, nu doar ca a insemnat o transmutare rapida de pe Muncii, in Manastur dar a adus tura a doua, respectiv a treia de lacrimi pe ziua respectiva. De CUNUNIA religioasa a Dianei zic, si momentele cu lacrimi nu au fost la intrarea in beserica plina de floricele galbele, nici la juraminte, nici la predica induiosatoare a popii. A fost o data la liedul superb cantat la voce de o soprana din corul berericii, acompaniata la pian, si a doua oara cand a intrat miresuca noastra in beserica cu ochii rosii si abia tinandu-se sa nu boceasca de emotii, si frumoasa, frumoasa ca o printesa din Disney World. Si am zis ca ase voi bocii si io cand mi-a veni vremea si sa nu ma puna nici popa nici dumnezo sa invat nic pe de rost ca o sa-mi uit si seria de buletin, chit ca-i numa doua litere. Felicitari miresuc-o!!, Felicitari si chipesului tau mire! Poza n-am ca Diana e prin Tenerife amu si nici nu vreau sa ma gandesc ce face acolo, da cand s-ontoarce va dau si voua sa vedeti ce fain a fost. Casa de piatra!!!

***

Daca stau sa ma gandesc, poate Maria era alcoolica din familie… Ea a mers la miezu noptii la fiu-su:

- Hesus, fiule, nu mai este vin! adaugand putina leganare pentru dramatism.

- Ce ma priveste asta pe mine, femeie? (adica nu ajunge ca tre sa te car acasa?)

- Io zic sa faci repede o minute, ca de nu o dau pe tzuica si n-a hi bine….

Si iata cum frustrarea neintelegerii unei pilde din Biblie m-a aruncat in povestile lui Sandu, dar daca vreti sa-i cititi letopisetele, tratatele si marturiile depre influenta Tuicii de la facerea lumii incoace stiti unde le gasiti, nu? Bineinteles ca la Peri pe blog.