Eram inca in liceu cand am vazut pentru prima data in viata mea circari. M-au fascinat, dar din pacate show-ul a fost lamentabil. Cort prapadit, tapat intre scaieti (sa fim seriosi – nimeni nu vine cu trupa serioasa la Brad), costume peticite, caretva numere neimpresionante si fara legatura intre ele, doua trei animale mai funki si atat. Am gustat pe vremea aia totusi ineditul circului si mi-am propus sa ii  miros mai indeaproape spendoarea cand voi avea in viitor ocazia.

Azi, cum mai faci cateodata cand stai pur si simplu in fata calculului si nu ai absolut nimic in cap, citeam statusurile oamenilor de pe Messenger cand dic – vad in dreptul lui Eti, un cuvant care m-a umplut de fluturasi sub piele – fulturasi din aia zburlii pe care ii simti de obicei cand vezi ceva incredibil de frumos. Cuvantul era Alegria si mi-a adus aminte de cel mai frumos show de circ pe care l-am vazut vreodata. Bineinteles, magnificii de la Cirque du Soleil care imbina muzica si circul intr-o poveste din care nu lipseste nimic: nici acrobatiile, nici umorul, nici splendoarea constumeor, nici grotescul personajelor.

A fost, acum multi ani, primul spectacol Cirque du Soleil pe care il vazusem – acum am in colectie show-urile, sontrack-urile, filmul, making-of-ul -tot si inca spun ca Alegria e cel mai frumos. Alegria este circul ca arta. Punct.

Ca sa prindeti gustul, va atasez un mic filmulet si daca va place, stiti ce aveti de facut – si nu ma refer sa va cumparati un bilet catre Montreal ).