Ca musai tre sa va zic de un loc nout si tare fain din Clujul asta, unde am calcat si io aseara prima data in viata mea de preumblator prin carciumile orasului, adica fost student.

Asadar, ne tot zic niste pretini de o vreme incoace de un locsor pitit intr-un gang in spate la Sora, de-i zice creperie (asa citit, precum scris), nu asa se numeste, da’ asa am auzit noi de el si il manam mai departe din gura in gura. N-am intrat aseara bine in gang, ca un ditai banneru vopsit cu steagu Franciei ne-a rasarit in fata: uh, that is the crap they sell!!! – ne-a fost primul gand… Puiu, mai ales, este un fan extraordinar al poporului francez si a trasaturilor pentru care este stereotipizat si, prin urmare, a fost extrem de entuziasmat de a intra in acest lacas de cultura…si pierzanie ca la urma urmelor, tot crasma e.

Dar ce miros imbietor ne intampina, si ce priveliste ademenitoare, cu multe clatite felurite! Uitand cu totul de gandul “o berica” cu care am intrat in creperie, ne-am asezat la singura masa libera si am comandat …guess what… clatiiite. Trollii carcotea… io cred ca n-avea bani de bere si tot gasea nod in papura ca nu-i place locul.

- Huh, huh, au jocuri, observaram noi extaziati, tabarand pe rafturile cu board games.
Ghiciti, ce jocuri complicate ne alegem? In primul rand Miki si Petri isi iau nedisturbati de culorile rafturilor incarcate de jocuri, setul de table – pe motiv ca “alea bune is luate” (doar la o masa se juca Risc in rest toata lumea isi bea linistita berica). Noi restu, gasim ceva joc suficient de retardat incat sa nu ne stresam prea tare – ala cu turnuletul din piese din care tot trebe sa iei cate o piesa pana se darama turnu’. Eu pierd cu talent, aproape de fiecare data, ca refuz sa il ascult pe Bulan care imi explica cu inversunare despre centre de greutate deviate, legi de miscare si frecare, teorii neconfirmate, etc…

Si totusi ce mi-a placut cel mai tare acolo, au fost nu delicioasele clatite, nu lumea “pestrita”-cum zice Trollii, nu jocurile ca in veci nu am fost buna la ele, ci ineditul locului: picturile moderne la limita figurativului dar inspirate din trecutul glorios si zbiciumat al Frantei (adica de pe vremea cand n-o luau la fuga daca faceau nemtii – Buh!), faptul ca intrii intr-un bar si AI CE FACE!! (adica daca ca esti plictisist mort de conversatie sau asa-zisul “date” e mai batut in cap cacalulu Gheorghita, poti oricand sa dai join la un Activity), si atmosfera aia de carciuma pariziana unde meri sa bei daca nu te loveste inspiratia (tot n-o sa te loveasca da macar e berea eftina si nu saracesti).

Baiuri: se inchide prea devreme si e cam micut dar pentru asta merita incercat macar o data.

PS: Daca ar vinde si inghetata si ar amenaja mai fain terasa,am zice toti cu zambet larg ca oficial buje.