Cum se scoate o gasca dintr-un pub cand mai sunt 10 oameni si DJ-ul vrea cu disperare sa doarma?
Se ia un Pub oarecare, sa zicem… Irish Pub, se ia un DJ care nu a dormit de doua saptamani ca lumea cum ar fi Cata, si se amesteca intr-o combinatie de chef semi privat. Se adauga aprox 5 pixies (aka cute girls with a lot of flower power spirit and energy), se iau si ceva baieti… dintre care macar un blondut – necesar esteticii camerei, un bucurestean hyperactiv care ar sta o noapte intreaga pe ringul de dans, si inca vre-o doi-trei care sa carcoteasca intr-un colt si sa faca misto de restu. Se stropeste din belsug cu bere.
Asta a fost reteta chefului, dar acum sa va explic procedura sau abordarea reala a DJ-ului in legatura cu spartul de chef. In ultima ora tindea spre a pune muzica mai slabuta decat la inceput, dar pe la 3 juma’ s-a hotarat: in 3 pese i-am scos pe toti din sala!! Incepe captivant: cu Ace of Base!! Vre-o cativa din cei 10 au observat miscarea dar inainte sa intreprinda vre-o reactiune, spre distractia lor, gasca de fete invadase deja ringul de dans ca o avalansa…
A doua miscare a fost o balada incredibil de plictisitoare, dar fetele au continuat sa danseze: ce vreti, “The Corrs” asculta ele sambata, cand isi fac manichiura 
. DJ-ul nostru dispera vazand cu ochii in timp ce omuletii de pe margine inca spera cu tarie ca… vorba aia din Kung Pow – “He will reconsider”.
Urmatoarea miscare gresita! “Love fool” e o pesa oarecum gay, dar pana acum deja toti masculii inca doritori de dans s-au prins de figura si au considerat ca e momentul sa dea cu joinu pe ring.
Disperat si cu ochi mari, DJ-ul, se hotaraste sa apeleze la masura extrema: “haide haide hai, da cu tupeu nevasta”. Pentru o fractiune de secunda, toata lumea impietreste. Dupa care cativa incep sa se miste, ba chiar si sa urce pe masa… Restu continua sa stea inmarmuriti asteptand ca cineva sa faca ceva.
Si cineva chiar face ceva!!!! Mai precis, barmanu, vine si ne zice frumos ca ei au o reputatie de pastrat: e Irish Pub, totusi!!! si ca daca s-a ajuns sa se puna asa ceva, ar fi mai bine sa plecam… Pana sa isi dea lumea seama ce se intampla, de pe mesele de langa se si curatasera resturile de sticle si halbe si se inchisese sistemul sonor.
DJ-ul ranjeste perfid in privirile acuzatoare ale clientilor.
- Hai , mah Cata, altceva n-ai putut sa pui si tu?
- Da ce mah, io m-am urcat pe mese???
Toti incep sa rada, realizand ca era chiar cazul sa plece acasa.
))). Dupa scurt timp, am luat Ancutele de cate o toarta si ne-am dus langa scena sa dansam, urmate fiind de restul. Ionut ne cam ghicea gandurile. Cand noi urlan de ne dureau plamanii “intr-o nu stiu care seara”, tzop si el cu Pseudofabula. Am auzit si pese nemaiauzite inainte de urechile mele (aia cu piatra-treapta, daca o gasiti, dati si mie un link sa o pun pe blog). Am si dansat in duet, in tandem, in cerc, in hora; ne-au dat si lacrimile de nostalgie, de ras (Sarumana nenea Vasile, sunt eu Moriko – remember?) sau pentru ca ne-a intrat fum in ochi (al meu, neinfricatul, era picat in sticla asa ca fumul nu l-a afectat).