Si Sandu, specialistul in antropologia, istoria, sociologia, psihologia si chiar lingvistica lui Ion si a Mariei, stiinta pe care el o numeste Tuicologie, radea cu gura pana la urechi, de se clatina scaunul sub el… Eu si Trollii il insoteam intr-un hohot prea galagios pentru locul unde ne aflam. Noroc ca nu mai era nimeni.

Trei oameni care citesc… dar chestii complet diferite bantuiau luni dimineata Carturestii. Unul la raionul de Fantasy si SF (Trollii) , eu la rafturile cu carti de psihologie, minunandu-ma de preturi, iar unul – rasfoind curios cartea “Cum a schimbat Google lumea”. Asta era Sandu, si cartea mai sus mentionata face parte din ceea ce Sandu numeste “carti de interes istoric”. Tare dragi mi-s oamenii astia doi si ma simt bine cu ei tot timpul, dar acolo, pe terasa Carturestilor, eram extrem de relaxati si de binedispusi. Ca de obicei Ion si Marie si-au luat si ei locul in discutia noastra, de unde bancul de mai sus, via Calin Nebunu, banc atat de sec si de stupid incat nici macar la o analiza muult mai amanuntita nu i-am dat de cap… .

Adela, ne-a servit cu ceaiuri (multumim ADELA) – delicioase ceaiuri, intr-o oaza de liniste si racoare, rupta de balamucul Mall-ului. Ne-a mai povestit de promotii… si bine a facut, caci urechile mele sensibile si concepute special pentru a intercepta cuvinte ca sold, reduceri, lichidare de stoc, etc., au napustit pe rafturi si mi-au imbogatit biblioteca cu cateva volume dragute.

Mai venim, i-am spus Adelei, mai ales ca baietii stau aproape, iar eu adesea sunt pe la ei in cautare de cafea, suport tehnic sau companie placuta. Si nu uit, apropo de suport tehnic, dupa cum vedeti (sper, daca nu, dati un F5 pentru refresh )), am operat impreuna cu Trollii, niste modificari la blog, ca sa il facem mai prietenos cu voi. Sper ca va place mai mult acum si ca va e mai usor sa il parcurgeti. Modificari mai urmeaza sa facem noi, da’ catiniel ca io invat greu arta asta si inca ma confuzeaza multimea de stelute, liniute, punctulete si litere aiurea cu care opereaza HTML-ul.

Incerc de vre-o trei ori pe parcursul discutiei sa il ademenesc in bucatarie la fumat, dar a citit si el cartea magica prin care te lasi, si desi nu s-a lasat, acum nu isi mai recunoaste dependenta si nevoia de a fuma, asa ca m-a refuzat cu stoicism de fiecare data.

Pe la 8 ne aducem aminte ca se apropie NovaRock-ul si se scimba subiectul carcotelilor. Luam programul la puricat: Doua scene, trei zile… In prima zi la o scena FNM, la cealalata Slipknot. Hotaram sa ne despartim temporar pana dupa concert. In a doua zi, la o scena Placebo, la cealalta All That Remains…fie, ne despartim din nou. A treia si ultima zi, prima scena: Die Toten Hosen, a doua – preferatii lui dintotdeauna – Machine Head. Ovi se intoarce spre mine, se uita in ochii mei…si-mi zice.
- Macar stiu unde o sa te gasesc tot evenimentul: acolo unde nu sunt eu. Cu exceptia cazului in care tu ma cauti pe mine ca atunci we’re screwed…
- Stai linistit…o sa fiu ocupata
- Da auzi, niste apa n-ai prin camera?
- Ce mah, nu mai stii cum sa ajungi in bucatarie, fara sa recunosti ca de fapt vrei tigara?
- Hahaahhahaha, era subconstientul, nu eu.

Se face ora 9 si mi se face pofta sa citesc…incerc sa ii sugerez asta subtil si tot mangai volumul doi din “The Song of Ice and Fire”.
- Nu-mi citesti cu voce tare? zice. Ma relaxeaza si adorm mai usor. (Pentru cei care il stiti pe Ovi, sunt sigura ca v-ati dat seama ca asta nu e ceva ce ar zice el vreodata, altfel decat la misto. M-am prins dar nici cu mine n-ai cu cine). Aprind becu si incep sa citesc un capitol dragut in care Tyrion o convinge pe regina Cersei ca e o idee buna sa il numeasca Mana a Regelui.
La 10 se ridica Ovi brusc si incepe sa urle:
- Ioi mah am uitat ca tre sa fiu la fix in Mihai Viteazu’… Intr-o vijelie se incalta, isi ia geaca si pe fuga ma pupa:
- Ce-a tribulat-o piticul, zice cu un zambet malitios pe buze si tranteste usa dupa el.