Vreau sa va impartasesc care este cel mai nou loc de plimbare al meu… Ba mai mult, o a doua casa i-as putea spune dupa timpul petrecut in ultimele doua zile pe-acolo: zona Albac – piata agro- Mercur, cu o predilectie deosebita spre imprejurimile imediate ale Politiei Rutiere.

Dupa cum multi dintre voi stiti, mi-am picat o data sala si o data condusul, iar ca urmare nici in ziua de azi nu am carnet de sofer… Dar, pentru ca motivatia e un lucru fascinant de misterios pentru mine, ma trezesc marti dimineata cu gandul ca e timpul sa dau din nou examenul. Singurul lucru care ma ingrozeste e coada aia enorma, asa ca ma iau dupa Perijocul, care spunea ca daca merg dupa pranz, nu mai e nimeni pe acolo si pe la 11 ajung la politie. Intr-adevar cam rasfirata lumea,desi nu se putea zice ca lipseste. Totusi nu era coada aia lunga, diforma si groasa care inconjura de trei ori cladirea politiei ajungand pana la hotelul urat de langa statie. Explicatia nu se lasa mult asteptata:

- Au bagat astia sistem electonic din-ala cu numere, bah! striga unul de langa mine catre cineva care pesemne era foarte departe.

Intru si eu, si cu usoara tragere de inima apas butonasul: wow, sunt numarul 3103. Sa vedem ce numar e ultimul strigat: aaaa 3022…hmmmmm 81 de oameni in fata mea. E ora 11. Ma duc sa ma plimb. Ma intorc la 12 – numarul 3028. Schimb directia plimbarii. Ma intorc la 1 – 3033. Doar 60 de oameni in fata. Merg la Mercur, imi iau o revista cu Andreea Marin pe coperta, ma pun sa citesc. Pe la 2 revin la politie: 3047. Mama, dar au evoluat nu gluma. Incepe furtuna. 50 de oameni stau ingramaditi in picioare intr-o sala de 6 pe 5 metri. Fac un calcul: se inchide la 3, care sunt sansele ca aceasi oameni care au verificat de la 9 la 2 si-un sfert 50 de dosare sa mai rezolve inca 50 in patrujcinci de minute? 0. Intreb la informatii daca mai sunt valabile numerele pe maine. Bineinteles ca nu. Toarna torential. Inclusiv in cladirea politiei. Vine Miki si ma culege.

Azi ma duc din nou. De data asta-s jmechera. La ora 7:45 sunt la coada, coada care ajunge doar pana la birtul de pe colt, ceea ce, dupa aproximarea mea, inseamna ca am cam 60 de oameni in fata, din care multi is la inmatriculari. Plus ca sunt pregatita. Mi-am adus volumul doi din Iuresul Sabiilor si am sanse reale sa-l termin pana intru sa-mi iau numar. Nu l-am terminat dar m-a tinut ocupata. La 9 se deschid portile si carnatul de oameni e incet, incet consumat de cladirea alba si urata. Un nene politist sta langa aparat si da numere ca nu cumva sa isi ia cate unu vre-o 5-6 numere o data si sa le vanda pe urma pe piata neagra de afara. Ma intrebam la un moment data cat as da de mi-ar pica o astfel de oferta in maini. O fata se baga in fata mea. O injur. Nenea politistul imi da numarul 3029. Mi se pare decent.

Calculez dupa sederea de ieri ca asta inseamna ca pana la 11 sunt libera si tot imi ramane o marja de eroare de vre-o 5 oameni. E frig afara, birturile sunt pline de nesimtiti care ar rade de o fata singura cu o carte care-si bea cafeaua intr-un colt, asa ca decid sa merg la Varzarie sa pap ceva. Iau 33-ul, mananc, la 11 fara 10 sunt inapoi. Intru pe usa: e la fel de aglomerat, constat. Imi indrept ochii spre ghiseul 7 dar nu trebuie sa vad, pentru ca aud vocea operatoarei: numarul trei zero trei trei la ghiseul sapte… Ma uit in gol, stau asa pierduta cam 10 secunde… Ma duc la aparat, apas butonul: 3103. Predestinat, zic.
As putea sa ma plimb pana acasa, ca sa ma autoflagelez cumva. Si luni vin iar. la 6:30 de data asta.

La ora 8 sunt la Politie pe Albac sa evit aglomeratia si coada infernala. Se pare ca la fel s-au gandit si alti 50 de oameni inaintea mea. Culmea fix amu s-a gasit sa ninga cu fulgi mari si desi, iar eu sa-mi uit umbrela acasa. Peste o ora in timp ce admiram senzatia de degete incretite de la stat prea mult in apa rece, gandindu-ma ca ca daca pana acum nu m-am racit – apoi sigur asta pune capat, intram toti 50 in sala de asteptare: speram ca dintre toti, doar jumate sunt la programari examen si ca restul au venit pentru inmatriculari, radieri, etc. Vezi sa nu. In sala pute a catel ud. Daca stau bine sa ma gandesc si eu put a catel ud. La dracu. Mi-e frig si coada  se intinde neuniform, pe vre-o 10 metrii lungime si in grosime atingand si 6-7 oameni. Of , o sa stau aici forever.

In fata mea un tip tare atotcunoscator dupa atitudine, le propovaduia celor 3 tipi de langa el (care toti trei aveau alura de bodyguarzi romani: 30 si de ani, inalti cu burta incapatoare, incapabili sa alerge 10 metri).

- 15 intrebari din contraventii, mah! Ma jur!!!! Cin-spra-ze-ce!!! Isi bat joc de noi astia. Prima a fost usoara cu prioritati, a doua ceva cu centura de siguranta, inca vre-o trei si pe urma tot contraventie, contraventie, contraventie.  Si de-alea grele nu asa! Cu cate puncte fiecare…

Cei trei il priveau cu gura gascata injurand pe sub mustata. Putin mai in fata, o gasca vesele care radea si glumea intruna, rupand mereu linistea cu cate un hohot. Doar eu parca nu aveam pe nimeni in multimea asta de fete gri. Dureri de spate, dureri de picioare, dureri de cap. uuuuuuuuuuuu. Pe la ora 11:00, cand mai erau doar vre-o 6 oameni in fata mea si eu nu stiam de ce sa fiu mai ingrijorata: de faptul ca am intrziat 3 ore la job sau ca in curand nu voi mai sti nimic din toata legislatia invatata, o tipa din fata mea isi scoate din dosar o chitanta. Un gand ma fulgera cu voce tare (foarte tare dupa rasetele din sala) : “Doar nu trebuia sa mai platesc ceva pentru ca dau examenul a doua oara!”. Un domn binevoitor imi spune sa trec strada si altul promite sa-mi tina locul in fata. Alerg ca o descreierata, platesc chitanta si ma intorc val vartej de parca nici nu as fi fost plecat, asteptand ca cineva sa ma aplaude pentru efortul depus. Vezi sa nu, inca vre-o trei se strecurasera intre timp in fata mea , da nu-i stres, am zis in gandu meu, macar am rezolvat problema. Nu ma pot gandi la nimic asa ca ii studiez pe cei din jurul meu.

Nenea de la ghiseu imi face intr-un minut programarea (nu inteleg de ce dracu la restu din fata mea le lua 10 minute la fiecare pentru aceasi operatiune) si ma duc spre sala de exminare: abia acum incepusera sa-mi tremure picioarele. Nu va spun de cate ori nu mi-a trecut prin cap sa ma duc altadata. Acolo imi iau codul de bare, ma uit ca proasta la ecran timp de 5 minute ca unde dracu se baga ala, desi sunt a doua oara acolo. Gresesc prima intrebare ca imi tremura mana nu de alta. Pe urma suflu adanc si peste 5 minute ies din sala retinandu-mi un zambet fericit din compatimire pentru cei care au picat. Ii zic la politistul care imi retinuse dosarul si ma intreaba cum ca cheama, ca ma numesc Bibart si ca am fost admisa. Nici macar nu zambeste. Pe cine sa sun, pe cine sa sun??? As zice la toata lumea. Un nene care era in fata mea la coada ma intreaba ce-am facut. Luminata ii spun ca am luat ca sa primesc in schimb un “mda, inca o femeie la volan”. Tata nu raspunde, mama nu raspunde, Ovi nu raspunde…

Ma enervez ca nimanui nu pare sa-i pese de victoria mea mareata si imbufnata, imi iau catrafusele si ma car spre taxi, imi trantesc poseta pe scaun  si ma intorc spre sofer:

- Pe Dorobantilor te rog. (dupa care tac cateva secunde si izbucnesc) Mi-am luat sala azi! Cu 24! Dupa ce am picat o data si am invatat o gramada. Stiu ca o sa fiu un sofer ingrozitor si ca o ajung in toate topurile de pe internet despre blonde la volan, dar mi-am dorit mult sa fiu prima din familie care are carnet in afara de tata. Imi spuneti va rog, felicitari? ca m-am chinuit destul sa o merit!

Soferul zambeste si ma intreaba:

- Auzi, dar cand te-a programat la oras, ca am auzit ca numa peste doua luni mai programeaza?

Pas 1: La Politie pe Decebal – Ajung dimineata la ora 9 sa ma programez la examenul pentru scoala de soferi cu dosarul pregatit. Stau la coada pana la 1:30. Politistul de serviciu arunca o ocheada la buletinul meu, imi zice ca nu seaman cu aia din poza si ca in conditiile astea nu ma programeaza. Incep sa bocesc, ma trimite in audienta la seful de post… Ala nu ma primeste ca cica are program pana la 12 (reamintesc: eram la coada de la 9). Continui sa bocesc. Plec

Pas 2: La Primarie pe Motilor – Intreb de ce am nevoie ca sa imi fac buletinul in Cluj, in conditiile in care nu am zile libere sa plec acasa, si am flotant. Mi se spune ca niste adeverinte de la Politia din Brad care sa ateste unde stau…etc.. Sun pe tata, tata face rost de adeverinte si mi le trimite pe cursa de Brad (toata procedura mai dureaza inca 1 saptamana pentru ca programul institutiilor statului este facut in asa fel incat sa nu se potriveasca nici de cum cu cel al angajatilor cinstiti care platesc contributii la stat, ci doar pensionarilor cu timp liber).

Pas 3: La Primarie pe Motilor – Platesc taxa de buletin, timbru si pregatesc frumos dosarul cu toate actele. Il prezint, mandra, doamnei de la ghiseu, care imi spune ca s-au renumerotat casele de pe strada mea din Brad, ca nu corespunde numarul de pe adeverinta cu ala de pe buletin, ca ea n-are cum sa verifice, ca sa ma duc la Brad sa-mi fac buletinul si sa ma intorc pe urma la ei sa-mi puna flotantul. Urmeaza tura 2 de bocit… Sun pe tata sa mearga sa se intereseze cum e programul la Buletine in Brad. Intamplator tata  cunoaste o tanti draguta care, momita cu o ciocolata, imi zice sa vin sambata la amiaza ca ma rezolva.

Pas 4: La Evidenta Populatiei in Brad – Pustiu. Sambara pe la 1, doar eu si tanti de la Buletine care le injura de dumnezei si sfinti pe vacile din Cluj care nu mi-au facut buletinul acolo, imi face poza si imi zice sa semnez si de primire ca doar nu o sa mai vin inca o data la Brad sa si ridic buletinul.  Ii multumesc si ies cu lacrimi de recunostinta in ochi, in comentariile tatalui meu care bombane ca la Brad trebuia sa vin de la bun inceput. Am uitat sa mentionez ca am platit inca o data, si in Brad, toate taxele.

Pas 5: Ajunge buletinul la mine, ma duc ca tot omul sa imi puna flotantul pe el, joi, singura zi cand e deschis pana la 6 si ajung si eu dupa servici pe la Primarie. La 6 fara un sfert, domnisoara de la ghiseu imi spune ca m-ar ajuta cu bucurie, dar sefa a plecat la 5 jumate si trebe musai semnatura ei pe flotant. Sa vin dimineata la 8 jumate. Incerc sa explic ca lucrez a doua zi dimineata la ora aia si in weekend se voteaza presedintele tarii si io vreau sa merg la vot. Mi se spune sa ma duc sa votez la aeroport daca vreau musai si daca nu, sa merg in turul doi ca si atunci e bine. Are rost sa-i mai zic caomul pe care vreau sa-l votez probabil nici nu va ajunge in turul 2? neeeee

Pas 6: Luni ma cer dimineata de la job si ma duc la Primarie din nou. Stau 20 de minute la coada si imi exprim clar cerinta, unei alte acrituri: mi-am refacut buletinul, am flotant, rog sa imi fie aplicat abtibildul pe buletin. Mi se da sa completez o cerere si mi se spune sa vin a doua zi dupa el… ca ea n-are vreme sa lipesca abtibilduri.

Pas ∞: ??????

………………………………………………

Si asta a fost doar goana dupa buletin pana in momentul de azi – e foarte posibil sa nu prind nici turul 2, dar ce mai conteaza cand alerg deja de doua luni dupa el. Cat despre carnet, poate doar cand ies la pensie, ca atunci jur sa imi dedic tot timpul meu luptei cu institutiile statului… Imi vine sa…intru in politica…

P.S. Nu cred ca vreti sa va relatez cat timp mi-a luat si cati bani am cheltuit sa strang actele din dosarul pentru Scoala de soferi…