Zice ca ardeleanul coboara pe Feleac spre Cluj cu caruta cu nevasta si copilul. Ajungind in dreptul Teatrului, copilul intreaba:
- Tata, da’ casa aiasta mare cu doi catei pe ea ce-a fi?
- Nu stiu, dragu’ tatii.
Apoi, in Piata Unirii:
- Tata, da’ omu aiesta de hier pe cal, cine-o fi?
- Nu stiu, dragu’ tatii.
In fine, linga Parcul Mare:
- Tata, da’ la balta aiasta mica, oare cum i-a zice?
- Nu stiu, dragu’ tatii.”
Femeia, agasata de insistentele copilului, intervine:
- Da’ mai lasa-l in pace pe tata-to, ma copile, nu vezi ca-i trudit?!
La care taranul raspunde cu bonomie ardeleneasca:
- Lasa-l, femeie, pe copil sa intrebe, ca numa’ asa invata!