Summer Wars – Review

Ne-a recomandat Cipixul, mie si Biancai, un anime mai recent si intr-o dupaamiaza de marti, cand pana si sa ne facem manichiura parea overrated, am decis sa-i dam o sansa.  Filmul se numaste “Summer Wars” si imbina atmosfera amuzant-jucausa a animeuri-lor clasice japoneze despre familii numeroase cu copii galagiosi, bunici intelepte si povesti de dragoste adolescentina, cu ideea de online social network dusa la extrem.

Ce se intampla cu viata  de zi cu zi cand activitatile noastre  (de la plata unei facturi, la intrecerile sportive) se desfasoara in intregime prin intermediul avatarurilor? Dar despre pericolele in care ne atrage online-ul ne-am saturat cu totii, pentru ca ne sunt predicate de toti cei cu teama de a accede in lumea virtuala si tema devine astfel tragica, patetica si chiar plictisitoare cum pot fi toate temele moralizatoare incepand de la propaganda religioasa – pana la teoriile conspirationiste. De ce sa ma uit atunci, ma intrebam si cu un scepticism care mi-a facut asteptarile sa dea cu minus, m-am asezat in fata ecranului aproape decisa sa carcotesc la fiecare scena.

Dupa primele 15 minute, parasisem complet preconceptiile initiale, lasandu-ma purtata prin emotiile autentice ale personajelor, in lumea traitionala a satului japonez, unde culmea, din ceva motiv inexplicabil mie, mediul virual se gasea ca la el acasa si nu facea decat sa sporeasca conexiunile pure intre oameni si mediul din care fac parte. Fara sa vreau m-am trezit transpunand “razboiul vitual” pe meleagurile mele autentice si intrebandu-ma daca cumva, bunica mea ar fi avut indrazneala si curajul sa inteleaga ce e aia Inteligenta Artificiala si cum un “joc” ar putea salva lumea de la haos. Haha – buna mea, din Valea Bradului, care nici televizorul nu stia sa-l porneazca…

Oare tehnologia trebuie sa faca parte din cultura noastra ca muzica sau ca sapatul cucuruzului, ca sa putem concepe o asemenea simbioza? Sau oare e vorba de un cult al familiei care sa estompeze diferentele dintre generatii? Va las pe voi sa va dati seama singuri, intre timp, fie si doar pentru lacrimile de ras pe  care vi le starnesc momentele amuzante presarate pe ici pe colo, sau pentru complexitatea temei, va recomand “Summer Wars” sa va umpleti o dupaamiaza de marti cu cel putin 2 ore bune.