Savage Trip Review

Ne-am dus la Vadu Crisului in weekend cu o sleahta de straini de prin toata Europa, sa le aratam, cica, frumusetile de nemaivazut ale Romaniei….aka gunoaiele de pe malul Crisului. Primul soc cultural a fost trenul – Personalul de Oradea plin de tigani in care nu am avut loc decat pe coridor si intre vagoane. Dar cat poate fi romantic sa sezi pe jos, pe hol de personal! Am aterizat dupa 3 ore pe peronul haltei Pestera si ne-am apucat de instalat zecile de corturi pe platforma din fata pesterii… E de prisos sa va zic ca eram vre-o 50 de oameni. Strainilor le-am zis initial ca mergem intr-un Savage Trip….si nu era o metafora.  S-au prins, cred, cand m-au intrebat unde-i toaleta si le-am descris cu bratul un arc de cerc care poposea mai mult in dreptul zonei impadurite.

Din fericire, zona e atat de frumoasa incat nu s-au plans de nimic.  I-am dus pe circuitul malului stang, in pestera, la cascada, unii au facut chiar rapel in cascada, altii baie in Cris, s-a cantat non stop la chitara, s-a baut, asa mai de cu seara si s-au legat prietenii frumoase (una foarte speciala intre mine, Mita, Pupu si sticla de palinca, sfarsita insa tragic pentru cea din urma).

Multumiri tre sa-i aducem tare  multe prietenului Ionut Mangu de la trupa Autograf  care ne-a cantat doua zile de dimineata pana seara, a beut cot la cot cu noi, si a purtat discutii “intelectuale” in jurul focului cu gasca de participanti.  (M-am simtit de-a dreptul rasfatata a doua oara cand mi-a cantat pesa preferata). Mai tre sa ii multumim si la Orsi, vesnica noastra sponsora in damigene cu vin si alte bunatati… cu mentiunea: mai mult data viitoare, ca bidonu de 20 s-a gatat in 4 ore. Si o ultima multumire merge la nenea Mihai, cabanierul si pestericarul, care a fost dragut ca in fiecare an si ne-a tinut locsorul din gura pesterii doar pentru noi.

Duminica dimineata, murdari pana in dinti si deja obisnuiti cu muntele de zici ca acolo au trait toata viata, strainii nostrii mancau ciocolata direct  cu dejtu din borcan (acelasi borcan pentru toti, ca-i criza) si isi frigeau slana pe bete fara sa comenteze ca “it’s fat!!!”, sareau in raul rece ca gheata dezbracati sau imbracati, si rascaiau prin sticlele de cu o seara inainte sa gaseasca ceva alcool. Rupti de oboseala la intors, nimerim in acelasi tren (dracu sa o ia de sageata, ca numa cand nu trebe circula…) si dupa Ciucea cand in sfarsit ne-am asezat si noi pe niste scaune dupa plimbari din vagon in vagon si explicatii de genul “you don’t ask questions to the godfather, you just go where he tells you to”, am tras si noi un pui de somn, cum se cade dupa atata veselie.

Amu stau si ma gandesc ca a fost tare fain da’ deja dupa o saptamana si ceva de curs, parca vreau sa plece cata casile lor odata, sa poci si io durmi ca lumea in patucul meu, la o ora decenta, cu un film in fata, fara enspe beri la board, fara picioare rupte de durere de la dansat si fara sa trebuiasca sa ma decid care e mai dragut, chinezu sau francezu, ca oricum am preten. Si stiu sigur ca a doua zi dupa ce pleaca, o sa ma plictisesc de o sa ma dau cu capul de pereti si o sa cersesc prin mail si telefon putina galagie si ceva haos ca sa imi alimenteze viata, ca nici somn n-o sa imi mai fie.

Pana una alta maine e seara romaneasca si tre sa o facem sa fie cea mai faina seara din curs!!! Abia astept