Sa va fac pofta cu un film, cel mai interesant pe care l-am vazut anul asta. E vorba de un musical. Hooooooooo, nu fugiti, nu inca – la fel am zis si eu: inca un Sweeney Todd si imi tai venele. Dar asta e altfel.
Vorbesc de Repo – The Genetic Opera si in cateva mici comparatii as incerca sa il descriu:
- Stil asemanator cu cel din Sin City desi putin mai visceral (DA, se poate!!), dar fara sa devina Tarantino like. Nu lipsesc benzile desenate amestecate prin film ca sa mareasca dramatismul si plasticitatea.
- Atmosfera dark and gloomy, nu ca in filmele de groaza, ci ca in unele filme ale lui Jeunet (Delicatessen, La cite des enfants perdus), adica usor gotica, usor romantica, aproape bolnavicioasa de parca ai respira mucegai.
- Personajele bine conturate si putine, fiecare definit cu atentie. Din punctul asta de vedere se departeaza de stilul lui Jeunet si devine ceva mai…creepy. Papusi de portelan cu ochi de sticla si personalitati patologice.
- Muzica, o da! Opera pe orchestratie combinata de metal, alternative si clasic. Absolut genial OST – pot doar sa va spun ca face cat jumate de film si vocile nu dezamagesc nici ele (mai ales Blind Meg, jucata de Sarah Brightman – face un show minunat).
- Actiunea nu e multa tare (e un musical, is acolo sa cante, nu sa se bata) dar e surprizatoare si subiectul e cel putin curios.
Atasez trailerul ca sa va fac si mai tare pofta si … astept pareri.
