In rock we trust

Sau Nova Rock 09, IInd Review

- Mai zi odata, unde-i cortu nostru, totusi?
- Meri pe gardu ala de l-au rupt aseara (ala de langa lanu de cucuruz) tot inainte pana aproape la padure, faci stanga pe langa buzi (vezi ca e namol pana de trece de bocanci pe acolo si pute) faci dreapta printre corturi si tot mergi pana vezi o papusa gonflabila. De la aia mai urci vre-o 20 de metri inspre steagurile alea trei.
- Is sute de steaguri!!!!
- Alea trei unu sub altu: al Austriei, al piratilor, si ala de la razboiu’ cu Nordu’ si Sudu’.
- No bine, merci, ma descurc eu cumva.

O iau incetisor spre cort, minunandu-ma de ce-i in jurul meu si incercand sa nu-mi fac cruci prea multe de teama sa nu intalnesc unul din cei 5 fani Dimmu Borgir pe drum. Incetisor era singura viteza posibila de altfel ca nah – namolul trecea leger si de cizmele de guma, d-apoi de bocancii mei  la nivelul gleznei. Altii renuntasera de tot si umblau desculti sau in slapi. Plouase o zi si o noapte. De ajuns pentru 160 000 de oameni care folosesc aceleasi carari pietonale sa sape adevarate catacombe pe care pamantul moale si apa sa le umple si amestecandu-se cu gramezile de gunoaie, sa se combine intr-o pasta vascoasa si puturoasa care ti se lipea de papuci. Pe una din carari cativa baieti se dezbracasera in chiloti si isi dadeau drumul ca pe ghetus sa alunece in namol sub privirile neimpresionate si imbibate de alcool de sub copertine. Nici pe mine nu ma mai mira nimic.

Ieri a fost canicula si majoritatea oamenilor erau in costume de baie. Eu cu Raducu si studentu’ ne-am facut plinul de bere, si cum la intrarea in perimetrul concertului ni s-a spus ca nu avem voie cu berea,  ne-am pus langa un gard sa o bem. Doamne, ce specimene se perimblau prin fata noastra: de la gotice cu crinoline negre, la punkeri cu creste multicolore, de la prichindei de 9-10 ani cu pleata pana la cur, pana la bikeri barbosi care fac pariu ca au prins si Woodstock-ul ala din anii ’60. O pleiada de tricouri negre inscriptionate si de papuci multicolori si multi dintre ei opreau langa noi sa zica cate un PROST! sau sa dea mana cu baietii mei, care erau imbracati la costum cu cravata and shit. Omagiu, ziceau ei la oricine se oprea sa se mire si toti intelegeau instantaneu: multi nebuni is pa lume!

Azi, insa, mocirla i-a omogenizat pe toti si parca nu mai erau diferente atat de izbitoare intre unii si altii. Un tip in pelerina de ploaie sta pe spate si face ingerasi in mocirla. Altii rad si ii fac poze. Mai incolo, o gasca fara ocupatie a construit o capcana si pescuiesc trecatorii cu o bere legata de un fir subtire de ata. Multe corturi sunt deja pline de apa si parasite. Ma mai aplec din cand in cand sa culeg cate un cui, ca nu strica niste rezerve. Sunt aproape deja, ca vad papusa gonflabila atarnata de un stalp. Parca ieri era imbracata )). Bine, dar de ieri multe s-au intamplat: namolul de exemplu nu era peste tot, gardul dinpre lanul de cucuruz era in picioare iar acum calcam pe el pe o lungime de mai multi kilometri, iar padurea unde mergeau baietii la Nea Nae era inca nearsa de aia de la Slipknot (cel putin noi pe ei ii banuim de piromanie).

Dar iata si baietii aia frumosi din Austria cu care bem de dimineata si care tocmai isi aprind tacticosi un joint. Salut politicos, si ma indrept spre ai nostri care se incalzesc sub ceva copertina care nu stie nimeni a cui e (dar sigur nu se supara) cu o sticla de palinca d-aia buna, momind trecatorii. Toti is beti… si dupa zambetele lor, au petrecut ceva timp cu austriecii de langa… Vlad se uita la mine cu ochi mari si cu un colt de gura ridicandu-se intr-un ranjet, ma intreaba:
- Auzi… Nu ai vazut cumva un tricou negru cu Metallica? L-am pierdut la concert aseara…