Cand eram prin liceu aveam capul impuiat cu teorii conspirationiste, cluburi secrete, masoni malefici, dar mai presus decat orice ideea de Dumnezeu – civilizatie extraterestra, care nu lasa loc de nici un dubiu. Analiza pe text sfant era la ordinea zilei, dar, impreuna cu Vio aveam o a treia biblie pe care cu ranjete atotcunoscatoare o rasfoiam zilnic in cautarea intelesurilor supreme (in conditiile in care prima era operele complete ale lui Shakespeare si a doua, Arca lui Noe a lui Manolescu). Aceasta fantana a cunoasterii pe care o puneam sub perna inainte de culcare, ii apartinea lui Toni Victor Moldovan si se numea “Proiectul Terra”.
Nu radeti ca nu-i de ras: tratam aceste studii cu absoluta seriozitate si teama de sfarsitul apocaliptic iminent (poate ca de asta, cand am ajuns la faculta, la litere si ne-au dat primul text la buchisit, se mirau toti profii ca noi reusim sa vedem in text legaturi intortocheate si “pe din dos” cum ceilalti studenti nu ar fi indraznit sa intuiasca macar.)
Azi, la 5 ani, aproape 6 de cand am terminat liceul, gasesc pe dalinku.ro (unul din blogurile mele preferate si vesnica sursa de inspiratie) urmatoarea poza si ma apuca un ras isteric nu la ideea ca cineva face misto acum de ceea ce noi credeam cu tarie atunci, dar la gandul ca pe vremea aia nu mi s-ar fi parut deloc o gluma 
))
ce vremuri…inca mai povestesc de cartea aia
cu multi…si la Bulan i-am povestit si la petrica si ultima data in camin cand ne simteam niste ananasi in lunga noastra calatorie spre dezvoltare. ca niste fructe care atunci cand vor fi coapte ( cand ajungem sa evoluam destul )va veni unu dinala cu ochii fara pupile si se va uita la noi si va zice: niii ce fain ii ananasu asta! hap!
e funny mai ales din perspectiva faptului ca crestinismu se cam duce pe p*** no offence!