- Da promite-mi ca mergem la sauna!!
- Nu vreau. De ce sa stau la 100 de grade? ce-i fain in asta?
- Poi tre sa incerci sa vezi daca-i fain sau nu!
- Bine nah, vin la sauna.. cu conditia sa inoti.

*

- Niiiiiiiiiii au uscatoare!! Urlu eu, bucuroasa, intrand in zona vestiarelor de la Aquina. Dar nu aia a fost bucuria mea cea mai mare, ci “chestiile” plutitoare de pe marginea piscinei: “Ha! ma voi putea tine de cuvant” ma gandesc eu, avand in minte senzatia de apa’n ochi, urechi si nas care o am ori de cate ori Ovi insista sa mergem la piscina sau, si mai rau, la mare.
Asadar imi leg in jurul trupului un fel de cordon plutitor si incep sa ma balacesc, fericita, intr-o parte si in alta. Bineinteles, in 5 minute ma plictisesc. Ma uit la Ovi care facea de zor ture de bazin inotand in stilul sau caracteristic (stilul rata -cum il numesc eu).
Ma strecor cand e cu spatele si urc pe platforma din spatele bazinului unde sunt 2 jacuzzi-uri pe care de cand am intrat le aud bolborosind tentant. Ma strecor intr-unul, ma las pe spate si inchid ochii gandindu-ma daca nu cumva bolboacele de apa ce imi presau pielea nu au acelasi efect ca centurile alea vibrante de la teleshopping. Zambesc jmechereste gandidu-ma ca poate scap de celulita fara sa fac nimic. Nu tre zece minute ca simt pe cineva alunecand langa mine:
- Asa ne-a fost intelegerea?

*

Tre musai sa va zic ca pentru Ovi sa ma convoace la orce activitate sportiva “urbana” e la fel de greu cum imi e mie sa il duc pe munte. De 3 luni incearca sa ma convinga sa merg la fitness sau la bazin si jur ca am gasit mai multe scuze pentru asta, decat pentru a ma lasa de fumat: “mi-e rau”, “n-am bani”, “n-am timp”, “arat bine, draga!”, “nu ma mai iubesti asa cum sunt?”, “da’ stii ca mi-e frica de apa”, “n-am adidasi”. Acum insa, aveam invitatia asta gratis si nici cum nu ma mai puteam fofila. Singura mea speranta era ca nu voi trezi rechinul din Ovi si ca voi scapa fara bagat cu capul sub apa, “da din picioare ca te tin eu” sau alte dume din alea care imi aminteau de frate-miu cand incerca sa ma invete mersul pe bicicleta.

*

- Nu vrei sa urlu! Se uita lumea la noi! Mi-e frica! Nu mai vorbesc veci cu tine! Te rog, nu!….toate urletele mele de obicei se termina cu un singur lucru: tras aer in piept si inchis ochii, ca stiu ce urmeaza: apa peste tot!! senzatia de mancarime in urechi zile intregi, ochii rosii de parca am plans o ora, nasul infundat..aaaaaaaaa!
(Las ca ti-o coc io.)

*

-Ce zici? Ca nu poti sa respiri? Oh dragule, dar e atat de placut! Simti cum curge apa de pe tine de parca ai fi un cub de gheata care se topeste incet. Hai sa-ti povestesc: sauna iti elimina toate impuritatile din corp. Da tre sa stai minim 15 minute. Nu ti se pare ca nu-i destul de cald? Hai sa ma pun putina apa pe carbuni! Caldura asta, impreuna cu dusul de dupa, imbunatatesc circulatia si relaxeaza mushii daca ai febra de la efort. Si tu ai inotat destul de mult… Eh, unde vrei sa pleci? Sigur sunt fetele alea de au iesit mai devreme inca la dus! Intru eu prima bine? (nu de alta da tre sa ma asigur ca e pus robinetul pe cea mai mica temperatura posibila…)

Nu ne-am pierdut amintirile vineri noapte cum preconizam pentru ca era inchisa crasma-n care uiti de tine. Normal ca noi nu ne-am gandit sa verificam si ne-am trezit vre-o 10 oameni pe la ora 22:00 tinand priveghi pe Eroilor la poarta’nchisa. Am mers pana la urma in Fire (ma rog amu nu-i mai zice Fire, d’a stiti de ce pemnitza vorbesc, ca nu mai e alta la fel in tot Cluju’) – “inspirant” loc de dus 3 portugheji abia aterizati pe plai mioritic, cu ganduri de sezut vre-o 4 luni p-acilea. Din fericire, oricat de bomba ar fi Fire-ul, cheful s-a intins pana la 6 dimineata, iar pentru mine, Pupu, Bulan si inca vre-o doi din aia care am indosit berea cu vodca, s-a prelungit pana sambata seara pe la 8 cand m-a mai lasat durerea de cap in pace, ca febra musculara continua sa-mi bantuie umerii si gatul de parca as fi dansat stand in cap.

Stati sa va zic. Pretenilor nostrii lusitani le-a placut tare mult, ca la ei cica nu-s dungeon-uri bantuite de fantomele alcoolicilor trecuti, nici roace salbatice populare in randul tinerilor bailandisti, da mai ales si mai ales, nu este vodca cu 3 lei cinzeaca si bere la sticla giganteasca de juma de litru. Le-am zis ca o sa le prezentam si partea culturala a orasului data viitoare, adica ii ducem la Mall cu noi sa vada si ei un film nedublat, si-i plimbam pe “pietonala” sa le aratam loganurile parcate pe pista de biciclisti, adevarate curiozitati nationale ale frumoasei noastre patrii. Nu o sa uitam din turul nostru chestiile utile: gangul unde se bea inainte sa intrii in club, singurul exchange din oras fara tzepari, statiile unde urca boacterii sau care-i secretara de la universitate care le rezolva orice  problema legata de scoala.

Asteptam cu interes sa invete limba romana, ca sa inteleaga si ei comentariile suplimentare de la fiecare explicatie utila, data si sa ne raspunda-n limba noastra:  ‘tuva-n gat de unguri!

O mica recenzie la ce s-a intamplat saptamana asta din punctul de vedere al timpului meu liber

- Toastmasters – Prima mea sedinta, degajata, plina de umor: le astept cu interes pe urmatoarele, precum si dezvoltarea clubului din Cluj la nivelul celor din vest-ul Europei. Pentru cei ce nu stiti, Toastmasters este un club care faciliteaza dezvoltarea abilitatilor de public speaking. Mai multe despre ei, aici.

- Orange sux  (nici link nu merita). BTW – telefonul meu cumparat acum doua saptamani, si pentru care mi-am prelungit cu doi ani contractul, isi petrece a doua saptamana de viata tot in service.

- Jocurile Olympice de la Vancouver. TVR1 sux too, din motiv ca transmite complet aiurea probele de patinaj artistic – singurele care ma intereseaza. Oricum, se pare ca mai sunt si alte televiziuni la fel, motiv din care toate transmisiunile se gasesc deja pe torente. Multumesc tuturor piratilor ca mi-au dat ocazia sa ma indragostesc de frumosul, balerinul, artisticul – Lambiel, visul tuturor comentatoarelor sportive, care ar fi in stare sa-i ierte pana si ratarea triplu axel-ului.

- Karaoke La Tevi: doamne, ce afoana is!!!!!!! Cine l-a chemat, mah, pe Mangu sa ne faca de mici? Las, bine ca a venit, e de treaba, Mangu si a impartit cu noi vinul castigat. Bine v-ati intros de pe taramuri lusitane  – Cata si Iza!
PS: Un betiv a furat 2 telefoane din bar (dintre care unul- al Biancai). Pe urma s-a temut ca-l suspectam si le-a ascuns in zidul cetatii: Sa traiesti, nea Elvis, si sa stai acasa data viitoare ca nu-ti uitam prea usor moaca.

- Saptamana Modei la New York: imi pare rau Hilfiger, Ralph Laurent, Ck si Oscar de la Renta – de data asta nu va voi fi fidela. De departe cel mai original show pe care l-am vazut a fost cel de la Rodarte.
PS: RIP Alexander McQueen, ca pe mine ma fascina genialitatea sa morbida si spectaculoasa.

-Activity la creparie. Nu-i mai dati lui Ionuke sa mimeze, daca nu vreti sa luati bataie!! Si cineva sa-i spuna la Eti ca nu orice grupare de 2 cuvine cu cuvant de legatura e “sex in grup”.

-X-men: tate tri! Voi stiati ca dupa 2-3 X-men-uri unul dupa altul vizezi noaptea numai Wolverini?? Nu, nu-i placut deloc, ca-i visam ghearele, nu pectoralii!!

- Shopping, cu Ovi dupa mine: de ce barbatii astia, cand vin la shopping, nu stau langa cabina de proba sa-si dea cu parerea si fix cand ai nevoie de ei, dispar? Pe urma tre sa fugi desculta, in rochia de nasha probata, dupa el, pe coridoare sa vina sa-si dea cu parerea: asta in timp ce vanzatoarea urla ca unde pleci cu rochia ei, si femeile de prin magazine se uita urat la decolteu tau exagerat de alb ca deh, e dricul iernii, iar rochia e de vara.

- Recrutari BEST: care vor sa vina, oricum deocamdata doar am lucrat la structura lor. Mi-a facut placere sa merg la un WorkShop BEST dupa 3 luni de absenta.  Chiar m-a umplut de energie aceasta activitate, si n-o sa fac misto de Cata, Bulan sau Mircea (dar mai bine sa nu dam nume) ca au zis  “competivitate” de vre-o 10 ori, in timp ce pe mine ma durea stomacul de ras, si Vio imi facea semne sa tac ca nu-i frumos sa rad in timp ce oamenii discuta. Oricum discutia a fost taiata curand de rasetele tuturor cand cineva le-a aruncat celor in cauza o banana ).

Sper ca v-am zis tot, ca aveam nevoie de acest locsor sa stea drept marturie pentru ce s-a intamplat saptamana asta. Ma tem ca voi poposii deseara intr-un loc de unde voi iesi fara prea multe amintiri.

Hahahaha  mult prea tare!!!!!!!!!! Caprele astea ma fac de mica ) Dragii mei, ma simt umilita si plec capul. Si nici macar nu au coarda – sunt uimitoare!

Si aste sunt doar cateva poze cu caprele nebune. Mai multe gasiti aici

Sa va zic. Mi se strica telefonul acum doua saptamani. Sony-ul meu drag ia o tranta de granit si difuzorul sau inceteaza brusc sa-si mai spuna parerea cu privire la apelurile sau mesajele mele. Ce ma gandesc? Au trecut aproape doi ani de cand mi-am improspatat abonamentul, poate ar fi timpul sa imi prelungesc contractul, bineinteles pentru un telefon nou, ceva mai jmecher (pusesem eu ochi pe un Sony dragut, ceva mai evoluat decat al meu cel vechi, si care nu m-ar fi costat prea mult in conditiile alea).

Asadar,  acum o saptamana si trei zile m-am prezentat la Orange. Mi s-a prezentatat o oferta de abonament ce mi-a parut excelenta chiar daca plateam cativa euro in plus si mi s-a bagat pe gat si o optiune de internet (cu activare IMEDIATA). A venit si telefonul cel nou, frumos si si colorat  – excelent in egala masura pentru o biata femeie nestiutoare, sau pentru o cioara impresionata de chestii stralucitorare. Ma chinui sa-l configurez o zi intreaga. Peste inca o zi moare bateria. Il pun la incarcat: SERIOUS CHARGING ERROR!!! Apoi daca-i seroasa, ii serioasa – ma sperii si ma duc la Orange Shop. Don’shoara de serviciu imi zice amabil ca poate a fost o eroare … intamplatoare (care este), deci sa il las sa moara si sa incerc din nou sa-l incarc.

A doua zi (ca doar nu credeti ca a tinut bateria mai mult) ma intorc la Shop cu aceeasi eroare. Telefonul imi este trimis in service. In locul lui, rolul de gazda a cartelei mele il ia un Sagem antic, fata de care primul meu telefon – un Alcatel One Touch Easy de forma si consistenta caramidala, parea un adevarat Blackberry. Nu glumesc! Desktopul ii era lipit pe fundal, elementele grafice- alb negre, schematice, iar cele 5 tonuri de apel, unul mai atragator decat celalalt, nu cred ca beneficiau in total de mai mult de trei note muzicale. Excelent moment sa-mi activez optiunea de internet pe telefon!!!!

Ieri (timp record pentru un telefon sa mearga in Bucuresti la service, sa fie reparat si sa se si intoarca) ajunge telefonul si de bucurie, ma duc repede sa-l ridic. Imi este adus invelit in factura, semnez de primire si acolo pe loc, in fata don’shoarei de serviciu – ii pun cartela si il pornesc, doar ca sa imi moara printre degete. Ma uit la el de parca ar fi fost gandacelul din poezie si il intind angajatei Orange care zambeste si imi spune ca trebuie sa-l incarc.

N-am io vreme  fix atunci, ca ma grabeam la prima mea intalnire Toast Masters (despre asta in alt post) dar de indata ce am ajuns acasa l-am bagat in priza ca sa vad, ghiciti ce!!?? ACEASI EROARE. Amu ce sa fac in afara de a-l intoarce in service pentru inca o saptamana.. maxim sase?

Va zic eu ce fac: inainte de toate merg la un nene dinala de pe Eroilor de repara tot ce prinde, sa-mi repare Sony-ul vechi. Ma costa cam de doua ori cat telefonul cel nou. Multumesc Orange.

De ziua mea ma gandesc io sa-mi rasfat macar capu si cum sa fac asta? ca doara nu m-oi apuca de citit carti sau pierdut vremea pe la teatre ca un absolvent de litere ce sunt. Numai Bulan s-ar relaxa rezolvand integrale sau cautand matrici in lumea din jur, cat despre munca, sa fim seriosi: doar nu o sa muncesc in timpul meu liber.

Asadar imi sun coafeza, pe Cristina care-mi stie capu cel mai bine. Imi zice ca acum lucraza la un salon nou, mai jmecher si ca ma invita acolo. Io ma tot gandesc: salon nou insemna bani mai multi, io-s cam leftera inainte de atatea chefuri (adica mi-s programate cheltuielile pe alcohol pentru mine si pretenii mei) dar nah, o data e ziua mea, si parca mi-as da capul pe mainile Cristinei… Ce sa fac,  ce sa fac? Intre timp, ia sa intru intr-un magazin de palarii sa probez una- doua. Nici nu mi-a trecut prin cap ca probatul palariilor insemna uitatul in oglinda si asta va fi un factor decisiv pentru mersul la coafor.

Ma vad peste 10 minute intrand pe niste usi de sticla, si purtata de niste scari pana in fata unei receptii, unde o domnisoara foarte draguta ma roaga sa imi las paltonul la vestiar si ma intraba daca prefer ceaiul sau cafeaua. Ma gandesc ca inca mai pot fugi. (Sa ne intelegem: Cristina lucra intr-un gang neluminat, intr-un coafor cu 2 scaune, fara caldura, la care trebuia sa ajung in mersul piticului pe niste scari in spirala ca altfel dadeam cu capul). La cum arata locul asta SIGUR va trebui sa amanetez aprtamentul lui Feri ca sa pot plati. O domnisoara blonda cu o piele perfecta apare de dupa colt si imi intinde mana:

- Buna! Voi fi cosmeticiana ta. Te rog, urmeaza-ma!

Trecem prin sala principala unde sunt vre-o 10 oglinzi coplet echipate cu scule de coafat si scaune ce par extrem de confortabile in fata lor, totul intr-o combinatie impecabila de alb cu rosu si negru, elemente decorative dragalase, plantute, etc. Cristina imi face cu mana de la o masa de tuns, in timp ce eu intru in cabinetul de cosmetica: lumanarele, produse mii, prosoape albe si rosii, totul imaculat.  Nu cred ca are rost sa zic ca am avut parte de cel mai meticulor si indelungat makeover al sprancenelor mele dintotdeauna, in timp ce eu ascultam muzica si ma relaxam complet.

Dupa o ora, cosmeticiana ma conduce din nou in salonul mare de unde ma preia Cristina si ma duce intr-un alt salon unde imi ia vre-o 5 minute sa-mi culeg fata de pe jos inainte sa ma asez pe un scaun. Daca aia de pe Death Star aveau coafor, asa arata! )). Asta era sala asa zisa de vopsit: scaune asemanatoare celor din camera cu oglinzi, doar ca oglinzile erau inlocuite de LCD-uri iar desupra erau chestii dinalea ca niste OZN-uri de scurteaza durata actiunii vopselei cand iti plutesc deasupra capului. Mi se ofera telecomanda si incep sa butonez cu sete, bucuroasa ca nu tre sa citesc reviste de acu 2 ani cu mirese. Ce zi-i azi? Da mah, ii ziua cu finalele la sarituri cu skiurile, asa ca degraba caut EuroSportu sa ma holbez: ca ce alt sport are atati blonduti bunoci la un loc? In tot acest timp Cristina facea ceva in capu meu, da-mi putea face si creasta de punker, ca eram atat de distrasa de nu m-ar fi deranjat.

Peste cateva minute, imi zice ca ar fi timpul sa merg la spalat, in alt salon cu un fel de scaune / sezlong, unde un tip isi face aparitia, mi se prezinta si imi spune ca el ma va spala pe cap. Ma gandesc: dic ce strategie de marketing – partea cea mai senzuala a operatiunii “avut grija de capu meu” au dat-o pe mana unui bunoc. Din pacate nu chiar de masaj la cap am avut parte ci ma degraba de frecat cu jmirghelul vopseua lipita pe piele…dar poate ca-s si io prea sensibila si n-am stiut aprecia ).

Ajunsa din nou in sala oglinzilor desi mi se paruse ca a durat o vesnicie spalatul, Cristina se apuca sa faca iar chestii in capul meu, in timp ce eu o iau la intrebari. Aflu asadar, ca salonul mai are si cabinete pentru manichiura si pedichiura, sali de clasa (ca e si scoala de stilisti) si magazin de desfacere pentru produse de infrumusetare, ca veverita ei paralizata s-a vindecat aproape de tot, ca intre timp si-a luat o pisica pe care o cheama Manolo si ca primsc un bon de 50 % reducere la urmatoarea vizita.

Mandra de capul meu impecabil, merg la casa cu sentimentul ca ma usurez de bani buni, cand aflu ca mai imi ramane ceva piele pe mine dupa ce achit tot si pe langa tichetul de 50 % reducere pentru mine, mai primesc unul pentru inca o domnisoara interesata de serviciile celor de la Headmasters (asa se numeste salonul) – deci, fetelor, daca vreti sa va rasfatati si voi capul, fata, mainile sau picioarele pana dati un buzz si facem sa fie bine.

Pery, stai la coada, draga – am zis fetelor!!!

Azi am tare mult de lucru asa ca nu voi scrie mult, dar voi lasa imaginile sa graiasca in locul meu. Acelasi umor negru cu care v-am obisnuit. Aceeasi mutra confuza care se incrunta zambind.

via http://buburuza.net

Si la fotografie de o cu totul alta nuanta care sa va schimbe zambetul incruntat, in zambet visator.

Un weekend fain s-aveti.

via http://ffffound.com/

I found this beautiful winter poem and I thought it might be a comfort to you.

It was to me and it is very well written.

Enjoy!

via http://eatliver.com/

Exista unii oameni care de cand s-au nascut, n-au decat un singur vis: sa fie ..altundeva. Io le zic oameni bantuiti de dor de duca. Ei nu pot sa inchida ochii fara sa vada o alta lume: nu trebuie sa fie mai frumoasa, trebuie doar sa fie altfel. Curiozitatea le roade oasele si nelinistea le umple orele lungi de rutina.
Isi fac liste imaginare, nesfarsite – in incercarea de a-si organiza imaginarul:
- lista cu locuri pe care trebuie sa le vada inainte sa moara
- lista cu locuri in care nu au fost inca
- lista cu locuri in care ar vrea sa locuiasca etc.
Oamenilor astora nu le e niciodata rau de nimic, si nu conteaza cat de lunga e calatoria, cat timp isi urmaresc visul…

Astia-s copiii care fug de-acasa cand is mici ca sa vagabondeze prin paduri si se intorc dupa 3 zile din “aventura vietii lor”, astia-s turistii straini pe care ii vedeti stand singuri intr-un compartiment de tren cu un ghid al Romaniei in mana, astia-s montaniarzii care iti dau binete in varf de Piatra Craiului… Astia-s oamenii care se uita ore in sir pe net la poze din alte tari, imaginandu-si ca ei sunt omuletii de la poalele Mont Blanc-ului sau de la picioarele lui David.

Mai mult decat atat, ei sunt cei carora atunci cand le spui HAI!, lasa tot si vin. Pentru ei.

Zambetul acid de luni dimineata cu doua reclame absolut geniale la Caribu: ciocolata amaruie, primite de la Sinzi. Nu stiu daca sunt reale sau facute doar ca sa starneasca rasul vrajitoarelor, ca mine, sau plansul – printeselor calare pe poney roz…, dar efectul e garantat: nimeni nu  ramane fara o reactie, oricare ar fi aia!