Archive for the Category » Pretini «

Jun
15

Urgente

Zice Ovi ca a calcat acu cateva zile intr-un cui ruginit. N-a avut nici pe dracu dar a citit pe net intr-o seara ca rata de mortalitate la tetanos e de 30 % si s-a speriat. Dupa lungi negocieri m-a convins sa merg cu el la urgente. Sambata pe la 5 se intamplau astea.

La cat stiu eu Clujul, singurele urgente cunoscute mie erau Medicala 3, unde am zacut in perfuzii doua zile acu vre-o 3 ani. Da Ovi nu, ca el altundeva a fost…pe Motilor. Il intreb de vre-o 4 ori daca e sigur ca pe Motilor sunt urgente si insista cu tarie ca el acolo a fost. Bineee… Mergem noi, pe jos bineinteles, vre-o doua statii de bus de la mine pana unde s-a gandit Ovi sa ma care si ajungem, ghiciti unde: La spitalul pediatric. Il intreb pe Ovi:
- Mah, tu le ce varsta ziceai sa ai fost la urgente aici?
Ma ignora si intra in timp ce io ma prapadeam de ras. Il intampina un nene care am fi zis ca e portarul daca nu avea halat albastru.
- Unde mergi?
- La urgente, pentru un antitetanos…
- Cati ani ai?
Ovi mai taie un an, doi de la el si zice printre dinti:
- Douajcinci.
- Cahaaat?
Io in continuare ma prapadesc de ras cand vad cum il dau afara de la spitalul de copii si bosumflat, iese din curte si ma ia de mana.
- Hai pe Clinicilor, cica si acolo e!!
Ma duc inca suspicioasa ca nu am vast io nici pe Clinicilor Urgente, dar cu sperante mai mari ca si spitale sunt mai multe pe acolo.
Vedem scris undeva cum ca acolo tre sa fie si intram noi, dar frate: la fel de pustiu si de sinistru ca la Auschwitz asta iarna. Cladiri mari din dale si curte din dale… toate usile deschide dar absolut nici un om.
No mah, unde-s aia din Spitalul de urgente? Coada de injunghiati si drogati cu spume la gura si gravide care nasc, smurdurile colorate si galagioase, alergatura de halate albastra – nimic. Ne plimbam de nebuni prin cladirile deschise vre-o jumate de ora, citind etichetele de pe usi: Secretariat, Vestiar, Pericol de iradiere. Nimeni nu ne intampina sa ne goneasca de acolo. In sfarsit auzim galagie dintr-o cladire si vedem o ciurda de tigani cu palarii, fuste, costume argintii, tot dichisul. Dam sa-i intrebam daca acolo is urgentele, da’ se uita la noi ciudat si isi continua dialogul lor pe jumatate strigat, in tigannes.
Iesim si spre mirarea noastra un halat albastru cu un carucior se vede disparand dupa o cladire. Fugim dupa el, ne agatam unu de halat, alalalt de carucior si il intrebam disperati unde is urgentele.
Ne arata o cladire si daca o ocolim si mergem in spatele ei, cica acolo. Cum dam coltul la cladire, dic doua smurduri parcate si cativa oameni care pareau sanatosi exceptand plamani afumati si in curs de afumare, stateau in fata:
- Aici, zic, si intram intr-o sala de asteptare. Vre-o 5 oameni stateau pe scaune si se uitau la noi cu ochi mari. Stam 5 minute si nu vine nimeni sa ne intrebe nimic.
- Intra mai adanc in problema, eu astept aici. Dupa 5 minute, apare Ovi.
- Acuma tre sa astept, poti sa pleci daca vrei ca a zis juma de ora cel putin si pe urma plec acasa.
Ma car cu gratie la beut cu pretenii in Taverna (pe drept cea mai faina terasa din Cluj si cea mai faina terasa care am vazut-o eu punct.) ca prietenul Mikus sarbatoreste dupa festivitatea de absolvire si noi sarbatorim pe banii lui. Dupa vre-o 2 ore ne mutam la mine acasa si continuam party-ul..Dupa inca 2 ore ma suna Ovidiu.
- Esti acasa? Vezi ca vin pe la tine. Acum am scapat de la urgente si la ora asta nu mai am cu ce merge acasa…

Category: Păţănii, Pretini  Tags: , , ,  Leave a Comment
Jun
09

Si lunea e o zi… cand e sarbatoare

Sade Ion si coseste, si coseste si coseste… si dintr-o data apare o nave extraterestra pa camp si se lasa tot mai jos, tot mai jos… si cand ajunge la nivelul solului din nava iese un gat, din gat ies 2 gaturi, din doua ies 4 gaturi, din 4-8, din 8 – 16, din 16 – 32, din 32 – 64, din 64 – 128, din 128 – 256, din 256 – 512. Se uita ele la Ion peste camp si pe urma se retrag incetisor 512 gaturi in 256, 256, in 128, 128 in 64, 64 in 32, 32 in 16, 16 in 8, 8 in 4, 4 in 2, doi in unu, unu in nava si nava se ridica usor inapoi spre cer…
Ion isi impinge caciula pe ceafa si scuipa in iarba: “- Tu-ti gatii matii!!!”

Si Sandu, specialistul in antropologia, istoria, sociologia, psihologia si chiar lingvistica lui Ion si a Mariei, stiinta pe care el o numeste Tuicologie, radea cu gura pana la urechi, de se clatina scaunul sub el… Eu si Trollii il insoteam intr-un hohot prea galagios pentru locul unde ne aflam. Noroc ca nu mai era nimeni.

Trei oameni care citesc… dar chestii complet diferite bantuiau luni dimineata Carturestii. Unul la raionul de Fantasy si SF (Trollii) , eu la rafturile cu carti de psihologie, minunandu-ma de preturi, iar unul – rasfoind curios cartea “Cum a schimbat Google lumea”. Asta era Sandu, si cartea mai sus mentionata face parte din ceea ce Sandu numeste “carti de interes istoric”. Tare dragi mi-s oamenii astia doi si ma simt bine cu ei tot timpul, dar acolo, pe terasa Carturestilor, eram extrem de relaxati si de binedispusi. Ca de obicei Ion si Marie si-au luat si ei locul in discutia noastra, de unde bancul de mai sus, via Calin Nebunu, banc atat de sec si de stupid incat nici macar la o analiza muult mai amanuntita nu i-am dat de cap… :) .

Adela, ne-a servit cu ceaiuri (multumim ADELA) – delicioase ceaiuri, intr-o oaza de liniste si racoare, rupta de balamucul Mall-ului. Ne-a mai povestit de promotii… si bine a facut, caci urechile mele sensibile si concepute special pentru a intercepta cuvinte ca sold, reduceri, lichidare de stoc, etc., au napustit pe rafturi si mi-au imbogatit biblioteca cu cateva volume dragute.

Mai venim, i-am spus Adelei, mai ales ca baietii stau aproape, iar eu adesea sunt pe la ei in cautare de cafea, suport tehnic sau companie placuta. Si nu uit, apropo de suport tehnic, dupa cum vedeti (sper, daca nu, dati un F5 pentru refresh :) )), am operat impreuna cu Trollii, niste modificari la blog, ca sa il facem mai prietenos cu voi. Sper ca va place mai mult acum si ca va e mai usor sa il parcurgeti. Modificari mai urmeaza sa facem noi, da’ catiniel ca io invat greu arta asta si inca ma confuzeaza multimea de stelute, liniute, punctulete si litere aiurea cu care opereaza HTML-ul.

Category: Chestii faine, Păţănii, Pretini  Tags: , , , , ,  3 Comments
Jun
03

Conjugale

Il chem pe Ovi aseara sa mergem la TIFF. Vine carcotind si maraind, cu o intarziere de o ora si incepe cu vocea lui perfect analitica sa imi explice cum, procentual vorbind, unu din cinci filme de la TIFF is bune, si ca el vine cu mine dar numai daca recomand. Sa recomand inseamna sa ma bag in gura lupului. E un joc al nostru asta cu recomandatul: fiecare plecam cu o serie larga de preconceptii in ceea ce priveste punctul celuilalt de vedere, si daca indraznim sa recomandam calduros o trupa, un film, o carte ,orice… inseamna cale libera la carcotire si putem sa ne harjonim pe tema asta ore in sir. Ori eu nu am vazut nici un film asa ca nu zic nimic, numai hai sa incercam. Dar discutiile au continuat in hohote de ras si chicoteli inca vre-o doua ore. Ca sa intelegeti rasetele tre sa intelegeti prima data logica argumentelor lui Ovidiu:
- Astia de la TIFF is marlani: ce-i asta AperiTIFF? Iei asa cuvantu si faci ce vrei cu el? Macar de ii respectau sensul..Un aperitiv face cam cat 10 % din mancare, ar trebui si ei sa dea macar 10 minute de film acolo… Cand colo iti scot ochii cu trei randuri..

Incerc de vre-o trei ori pe parcursul discutiei sa il ademenesc in bucatarie la fumat, dar a citit si el cartea magica prin care te lasi, si desi nu s-a lasat, acum nu isi mai recunoaste dependenta si nevoia de a fuma, asa ca m-a refuzat cu stoicism de fiecare data.

Pe la 8 ne aducem aminte ca se apropie NovaRock-ul si se scimba subiectul carcotelilor. Luam programul la puricat: Doua scene, trei zile… In prima zi la o scena FNM, la cealalata Slipknot. Hotaram sa ne despartim temporar pana dupa concert. In a doua zi, la o scena Placebo, la cealalta All That Remains…fie, ne despartim din nou. A treia si ultima zi, prima scena: Die Toten Hosen, a doua – preferatii lui dintotdeauna – Machine Head. Ovi se intoarce spre mine, se uita in ochii mei…si-mi zice.
- Macar stiu unde o sa te gasesc tot evenimentul: acolo unde nu sunt eu. Cu exceptia cazului in care tu ma cauti pe mine ca atunci we’re screwed…
- Stai linistit…o sa fiu ocupata :D
- Da auzi, niste apa n-ai prin camera?
- Ce mah, nu mai stii cum sa ajungi in bucatarie, fara sa recunosti ca de fapt vrei tigara?
- Hahaahhahaha, era subconstientul, nu eu.

Se face ora 9 si mi se face pofta sa citesc…incerc sa ii sugerez asta subtil si tot mangai volumul doi din “The Song of Ice and Fire”.
- Nu-mi citesti cu voce tare? zice. Ma relaxeaza si adorm mai usor. (Pentru cei care il stiti pe Ovi, sunt sigura ca v-ati dat seama ca asta nu e ceva ce ar zice el vreodata, altfel decat la misto. M-am prins dar nici cu mine n-ai cu cine). Aprind becu si incep sa citesc un capitol dragut in care Tyrion o convinge pe regina Cersei ca e o idee buna sa il numeasca Mana a Regelui.
La 10 se ridica Ovi brusc si incepe sa urle:
- Ioi mah am uitat ca tre sa fiu la fix in Mihai Viteazu’… Intr-o vijelie se incalta, isi ia geaca si pe fuga ma pupa:
- Ce-a tribulat-o piticul, zice cu un zambet malitios pe buze si tranteste usa dupa el.

Category: Dume din popor, Pretini  Tags: , , , , , , ,  Leave a Comment
Apr
15

Vopsea, crampa si Savage Garden

De cate ori vrem sa-i facem o vizita bunei noastre prietene , Sinzi ne lovim de aceasi ostilitate imperturbabila la idea asta, incat de fiecare data hotaram sa mergem multi si sa facem chef. Stim, bineinteles, ca daca afla Sinzi pleaca de acasa asa ca anuntam si planuim totul cu foarte mare grija.

Anuntul

Il facem pe lista interna de discutii. Sinzi este pe lista aia, dar stim din surse sigure ca nu-si citeste mailurile doar dupa ce a dat in prealabil search dupa numele ei.. Ieri, cu siguranta faptului ca daca ceva nu citeste Sinzi, alea sunt mailurile de “La multi ani”, strecor un reply la sfarsitul unui thread de ziua lui Ionuke – cum ca, biscuiti ostenii mei spre prietenele noastre Alexandra si Andreea care ne asteapta cu caldura (astea-s colegele lui Sinzi de apartament si folosesc adesea drept nume de cod pentru invazia apartamentului lor).

Nu stim cum, dar a citit Sinzi mailul!!!! Sa vedeti dupa aia munca de convingere : hai tu ca trebuiesc vopsita si n-am bani de coafor, hai tu ca aduc crampa buna de la Brad, hai tu ca ascultam Savage Garden. Si pana la urma – evitand subiectul “vin si baietii” am incumetat-o.

Vizita

Acolo unde Muresul se varsa in Somes, sta Sinzi. La a treia vizita am reusit sa ajung fara instructiuni telefonice. Nu m-am mirat sa vad bucurie pe fata ei – intotdeauna se bucura de vizita oricat de mofturoasa si ostila ar fi inainte. Direct pe balconul cel faimos ne-am pus la o poveste si un Savage Garden – in timp ce Sinzi imi aplica vopseaua si pe par, si pe urechi si pe fata (vorba lui Bulan: tu te-ai vopsit cu spaclul?). Spre surprinderea mea s-a apucat sa citeasca fata: e drept, ceva carte din aia motivationala, scrisa cu font de 22, cu capitole de o pagina si fraze de genul: know yourself, be yourself, you are perfect so why not be happy :) )))

Pe la 7 au venit si baietii si ne-am pus sa facem crampa, mai cu jena de colegele de apartament ca vom imputi bucataria, mai cu teama ca nu ajungem la timp la sedinta de la 8. Nush ce se intampla dar pana m-am spalat eu pe cap si mi-am smirgluit darele de vopsea de pe gat, astia au devorat alcoolul (pe care alexandra dupa 3 cruci l-a numit spirt curat) si pe mine m-au lasat cu o restanta cat o cana cu ceai… Dupa 3 sorbituri de incalzire si 2 tigari, la 8 fara 10 alergam pe scari in jos cu restul de ceiut de chimen intr-o sticla de jumate, lasat pe mai tarziu.

Drumul

Pe Sinzi am lasat-o acasa, cu suficient ceiut inca sa doarma linistita incepand de pe la 8 jumate pana in ziua urmatoare si noi n-am intarziat prea mult- doar juma de ora, in care, pe troleu  ne tot miram ca se uita lumea la noi si nu intelegeam de ce… In fata usii sediului de apuca ultimul hohot de ras. Ne oprim:

- Nu mai radeti mah! Vreti sa  ne fulgere Ancuta oblu-n cap cand vede de ce intarziem noi ? !

Tragem adanc aer in piept si intram..

Category: Păţănii, Pretini, Reviews  2 Comments
Apr
14

De la ziua lui Ionuke

Ne cheama Ionuke la ziua lui in Imagine.  Ca daca face berica, mergem. Am merge si fara berica ca ne e drag soricelu’ da asa avem un motiv in plus. S-o pregatit Ionuke din timp: a pus-o pe Bia la cuptor si i-a dat o punga de medicamente mare (fara medicamente) si i-a zis:

- Cloceste cucuruzu’ asta pana iese popcorn, femeie! Indeasa-l in desaga si nu uita sa pui si sare, sa le placa la omini ca de nu vad trei staturi pe podeaua din Imagine pana la sfarsitu serii, inseamna ca n-au manacat cu pofta!

De fapt la cum il stim noi pe Ionuke exprimarea ar fi sunat cam:

- Pisi, nu facem niste pocorn? Si la raspunsul Biancai: – Fa-ti SINGUR!!!!, ar fi adaugat: – Pisi, nu vrei sa reformulezi cu cuvintele tale sa fiu sigur ca am inteles corect :P

Da oricum s-au prezentat in crasma cu sacu de popcorn si multe blidute albe, alune, niste Nemiroff si vinulet (suplimentat pe urma de cei neinspirati la cumparat cadouri si care nu au aflat la timp de cadoul comun).

Am sosit si noi nu peste multa vreme, si primul lucru dupa pupat sarbatoritu’ a fost, bineinteles sa ne repezim ca gainile la cucuruz pe popcorn si pe alcoale. Bineinteles ca baietii fiind cei care au cumparat cadoul, i-au luat lui Ionu o carte pe care o avea deja (N-au avut subtilitatea lui Sandu de la ziua lui  Puiu, cand l-a sunat din Domo sa-l intrebe daca are cuptor cu microunde)

Bulan s-a facut varza repede, dupa ce ne-a convins ca are un vortex plin de draci sub casa proaspat construita din Floresti… (fantome nu pot fi, ca e casa noua si asta a ramas singura explicatie rationala). Feri era deja varza ca deh…a fost la udat. Sandu era mush mushi – i-a fost dor de mine cred: D, si ne-am hotarat sa facem clubul biciclistilor lenesi care inca nu au bicicleta. Patzica a vint mai mult sa se certe cu chelnerii ca nu au bere fara alcool si ca nu stiu ca Kinleyul nu-i suc, dar  i-a facut si consiliere psihologica lui Catalin daca tot s-a nimerit sa stea langa el. Si pe urma, nu mult dupa ce i-am cantat lui ionuke traditionalul “Sa traiasca ma-ta!” ne-au dat afara ca cica se inchide baru… Apoi treaba e asta? Da nu-i stres ca e lunga saptamana si pana se gata il mai sarbatorim de doua ori :D

La multi ani Ionuke!!!!

Category: Pretini, Reviews  2 Comments
« Previous Entries
Next Entries »