Sa va zic ce am facut noi (io si inca 5 oameni) sambata dupamasa. Ne-am inteles sa ne intalnim la 2 jumate in gara. Ne-am luat belete pana la Jucu. Nu, nici unul dintre noi nu cunoaste pe nimeni in Jucu, nu lucreaza sau locuieste acolo. Am coborat la Jucu si primul lucru a fost sa ne luam belete inapoi pe trenul care se intorcea in Cluj peste 10 minute. Dupa ce ne-am vast cu beletele in posnar, am profitat de intarzierea  trenului ca sa ne tragem in chip cu Gara Jucu in toate pozitiile si moacele la care ne-am gandit. Pe urma ne-am urcat in tren si am venit inapoi in Cluj.

***

In apropierea garii din Tokyo, in zona numita HaraJuku, tinerii adolescenti japonezi se intalnesc pentru a da frau liber imaginatiei si creativitatii in ceea ce priveste expresia vestimentara. Daca credeati ca stilul Emo e iesit din comun si grotesc, atunci nu ati vazut ce se intampla in Harajuku. Copii astia isi trag sursele de inspiratie din costumele trupelor de rock japonez, din anime-uri, din carti, din jocuri video, dar mai mult decat atat: combina, mixeaza si rearanjeaza o gramada de elemente artistice dand nastere la ceva extrem variat pana aproape la limita kitch-ului. Daca exista in moda termenul de postmodernism atunci el s-a nascut in Harajuku si nu-i de mirare ca a devenit o sursa continua de inspiratie pentru toti designeri mari ai lumii.

Noi am aflat de Harajuku de la prietenul Rares, omul caruia daca ii zici ceva rau de Japonia primesti o bata de kendo peste cap. Culmea a prins. La primele seturi de poze trimise pe lista noastra de discutii eram oripilati, dar curand am aflat ca daca o zi nu ne primim doza de ciudatenie devenim frustrati si nervosi. Nu am inceput sa ne imbracam ca adolescentii din Harajuku dar ne-am tot gandit cum sa facem o astfel de manifestare si la noi, cand lui Bulanski i-a trecut prin capatana:

- Da ce mah, noi nu puteam face Harajuku nostru, ca tot avem GaraJucu aci aproape.

Asa ca weekendul asta organizam primul GaraJucu Party. O sa fie si un concurs de costume si castigatorul primeste un bilet de tren dus intors pentru 2 persoane pana in GaraJucu. O sa revin cu poze dupa. Pana una alta ne-am gandit sa mergem,  si noi astia de organizam sa ne tragem in chip cu GaraJucu ca sa dam putina soliditate ideii si sa aratam ca suntem seriosi ))

***

In gara, Sandu catre mine:

- Hai tu Bibi ia tu biletele ca io o sa izbucnsc in ras cand le cer.

- Bine mah! (ii iau legitimatiile din mana si ma intrc catre tanti de la ghiseu) 6 bilete catre GaraJucu aaaaaaa catre Jucu ahahahahahahahahahahahahahaha.

***

Am pus acest post ca  apartinand si categoriei “prin lume” unde de obicei scriu review-uri la calatoriile mele pe alte meleaguri )))) Faptul ca am mers juma de ora cu trenul se pune ca meleag strain, nu?

Nu v-am mai scris demult din pataniile pretenilor mei, care nu pot fi mai normali ca mine, asa ca uite una draguta de la Patzi:

“Dupa ce mi-or taiat curentu…
Ma duc sa platesc curentu si zic ca daca tot is acolo sa platesc si netu, ca ii in zona.
Stau la ghiseu, inca la coada…. Ajung si ma intreaba adresa… Ii zic adresa… Ma roaga sa o mai zic o data, ca nu o gasit in calculator nimic… I-o mai zic o data… Still nothing… Deja eram cu capsa pusa de la Electrica… Si ii zic… Nu se poate sa nu fie… Ma gandeam ca furnizorii de toate cele comploteaza impotriva mea…. Si in mai zic adresa o data.. Ca poate ii analabeta, ii zic si numele…
Si intr-un final simpatica domnisoara de la ghiseu, ma intreaba:

- Deci dvs ziceti ca aveti contract la RDS nu?

Si imi pica fisa…. Si ii zic…

- Aici e RDS’u ashai?? Ok, va multumesc… Eu vroiam sa platesc netu la UPC.”

Vorbind despre mult adoratii nostri francezi, ieri cu gasca, si inspirata fiind de Daily Cotcodac, imi scapa o poanta culeasa, cred, de pe acolo, cu aer de al doilea razboi mondial si cu ranjetul pe buze:
“- Ce gasesti la periferiile Parisului? …………………. Armata Germana”
Bulan se uita la mine ranjind la randul lui si afisand o fata 100% francofila, imi zice:

“- In ziua de azi … mai degraba armata lui Shaka Zulu!”

Mah Ionut, nu ma poti tu lasa sa sed la povesti cu oamenii de pe facebook si sa imi suflu mucii in pace ca tre sa imi dai trebi de facut…numa de leapsa nu-mi arde, da nah…sa fie…raspund ca nu ma doare mana:

1. Luati cartea cea mai la indemana, deschideti la pag. 18 si scrieti al 4-lea rand:

“What determines who is motivated by order versus spontaneity? Unfortu-”

2. Fara sa verificati, cat e ora?

09:20

3. Verificati

09:07

4. Cum sunteti imbracat(a)?

Fusta alba, bluza neagra – ca de job

5. Inainte de a raspunde la acest chestionar, la ce va uitati?

La inbox

6. Ce zgomot auziti, in afara de cel al calculatorului?

Aerul conditionat din birou

7. Cand ati iesit ultima data si ce ati facut cu ocazia respectiva?

Ieri seara la Seara Romaneasca, am gatit papanasi, am dansat si am povestit cu oameni faini… Ne-au dat si-n ziar: aia in costum de moatza is io: il invatam o invartita pe portughej.

8. Ce-ati visat ieri noapte?

Sa imi amintesc prima daca daca am dormit…raspuns afirmativ, amu sa-mi amintesc unde am dormit…in camin…pfuuuuuuuuuuuuu m-au trezit astia cu cantatul lor pe coridor pe la 5 si mi-au spulberat orice urma de vis ))

9. Cand ati ras ultima data?

Mai devreme am recitit un thread de pe aiurea@ despre sex in avion, structuri gramaticale, vaci,  editoare de texte si din nou sex in avion si nu pot sa cred ce tampiti suntem… anyhow e naspa sa razi singur… De asta nu-s niciodata singura, right?

10. Ce aveti pe peretii incaperii in care sunteti?

Sunt la birou : NIMIC!!!!  Acasa am poze din animeuri.

11. Daca ati deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-ati cumpara?

Un bilet de avion doar dus catre Florenta.
12. Care este ultimul film pe care l-ati vazut?

Ovi, help!!!!!! iar am adormit? Cred ca Watchmen sau o parte din el…Dar azi ma duc la Public Enemies

13. Ati vazut ceva neobisnuit azi?

Un ochi imi era mai mic decat celalalt…semn de oboseala ))

14. Ce parere aveti despre acest chestionar?

Mauuuuuuuuuuuuuu. Not dirty enough..

15. Spuneti-ne ceva ce noi nu stim inca.

Nu-s o persoana secretoasa, dar cred ca cea mai recenta chesti, pe care chiar nu am apucat sa o sharuiesc, este ca intentionez sa plec in Sofia in August, sa tin niste traininguri…

16. Care ar fi prenumele copilului vostru, daca ar fi o fetita?

Sonia…. Fetita mea, a lui Ovi nici nu vreau sa stiu ce nume de character din Brood i-a’ pune….

17. Si daca ar fi vorba de baiat?

Baiat nush…mie imi place Matei

18. V-ati gandit deja sa locuiti in strainatate?

Da…am si locuit…nu mi-a placut. Dar probabil la Florenta as locui. Iubesc orasul ala.

19. Ce-ati dori ca Dumnezeu sa va spuna cand intrati pe portile Raiului?

You Might SURPRISE Yourself !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! (Bineinteles ca Dumnezeu e Mike Patton in scenariul asta )

20. Daca ati putea schimba ceva in lume, in afara de politica, ce ati schimba?

N-as schimba: orice lume posibila are relele si bunele ei -  e de datoria noastra sa experimentam din cat mai multe si sa accentuam partea pozitiva.

21. Va place sa dansati?

DA, DA, DA orice.

22. George Bush?

Mister bushie says
I’m your president
I have lots to say
Hey hey hey
And click goes the remote
There you have my vote
Catchin’ the next boat out of here

23. Ce-ati vazut la televizor ultima data?

VH1 Rocks la Miki acasa…

24. Care sunt acele 4 persoane care ar trebui sa primeasca acest chestionar?

Trollii , Danutz, Rosto, Perijoc

Niciodata nu mi-a placut povestea din Biblie cu nunta din Cana Galilei. Nu i-am inteles morala, adica. Asta e rostul povestilor din Biblie nu? Sa ne dea exemple larg aplicabile la decizii pe care sa le luam in viata de zi cu zi. Ce mi-a dat de gandit acest episod? Ca Iisus ii iubeste si pe betivi din cand in cand… Si cand e vorba de petrecere, petreceti fratii mei, ca odata in viata sarbatoriti evenimente asa de importante cum au fost, de exemplu cele doua evenimente la care am participat sambata trecuta.

Primul m-a facut sa ma trezesc tare matinal pentru o sambata, sa imi uit telefonul si cheile acasa (bine ca nu am uitat florile) si sa alerg la dracu’, praznic pe Muncii unde sa ma inghesui in picioare intr-un colt de sala arhiplina si fara aer conditionat (tipicul amfiteatru de la Poli) pentru a sarbatori o zi importanta din viata unui om: ABSOLVIREA. Prietenul Mikus, sef de promotie si host la propria festivitate ne-a inveselit tare cu un speach in care a avut prezenta de spirit sa pomeneasca BEST-ul si sa ne dea dezlegare la urlat (da nu va socati ca si decanu si Maries au aplaudat cu noi). Dupa festivitate ne-am tras si in chip dupa cum se vede mai jos si am stabilit sa bem mai tarziu ceea ce s-a si intamplat pana la 5 dimineata, la mine acasa, dupa cum scrie in alt post de saptamana asta. Felicitari prietenului inginer Miki Draghici si bafta la licenta. Vara asta vin evenimente marete pentru noi: un curs de vara, un Parang sau Fagaras, si multe alte uschiri cu rucsacu-n spate si sufletu’ dezlegat.

Al doilea eveniment, nu doar ca a insemnat o transmutare rapida de pe Muncii, in Manastur dar a adus tura a doua, respectiv a treia de lacrimi pe ziua respectiva. De CUNUNIA religioasa a Dianei zic, si momentele cu lacrimi nu au fost la intrarea in beserica plina de floricele galbele, nici la juraminte, nici la predica induiosatoare a popii. A fost o data la liedul superb cantat la voce de o soprana din corul berericii, acompaniata la pian, si a doua oara cand a intrat miresuca noastra in beserica cu ochii rosii si abia tinandu-se sa nu boceasca de emotii, si frumoasa, frumoasa ca o printesa din Disney World. Si am zis ca ase voi bocii si io cand mi-a veni vremea si sa nu ma puna nici popa nici dumnezo sa invat nic pe de rost ca o sa-mi uit si seria de buletin, chit ca-i numa doua litere. Felicitari miresuc-o!!, Felicitari si chipesului tau mire! Poza n-am ca Diana e prin Tenerife amu si nici nu vreau sa ma gandesc ce face acolo, da cand s-ontoarce va dau si voua sa vedeti ce fain a fost. Casa de piatra!!!

***

Daca stau sa ma gandesc, poate Maria era alcoolica din familie… Ea a mers la miezu noptii la fiu-su:

- Hesus, fiule, nu mai este vin! adaugand putina leganare pentru dramatism.

- Ce ma priveste asta pe mine, femeie? (adica nu ajunge ca tre sa te car acasa?)

- Io zic sa faci repede o minute, ca de nu o dau pe tzuica si n-a hi bine….

Si iata cum frustrarea neintelegerii unei pilde din Biblie m-a aruncat in povestile lui Sandu, dar daca vreti sa-i cititi letopisetele, tratatele si marturiile depre influenta Tuicii de la facerea lumii incoace stiti unde le gasiti, nu? Bineinteles ca la Peri pe blog.

Merg de la lucru cata casi ieri si cand vad standurile de pe Eroilor ma pune necuratu’ sa ii zic la Ovi ca la standu Napolact este inghetata eftina drept pentru care deviem de la trasem sa ne bagam printre standuri. Ma isterizez inca o data cand vad ce scumpi is papucii de la Clujana, cand aud urlete si tipete undeva in fata. Dic gasca cu beri in mana pe trepte la clopot. Il las pe Ovi cu inghetata lui si ma duc sa zic bunadimineata.
- Dah mah, ii legal ce faceti voi?
- Cum sa nu fie legal? Am vorbit cu astia de la Ursus!!
- Aaaaaaa…si ce-or zis?
- Sa ne ducem mai incolo sa nu vada politia ca bem chiar in fata la stand.
- Aaaaaa… si ati venit pana la scari, adica doi metri…
- Si ce ? Nu e mai incolo? In plus daca te intreaba politia pe tine zici ca ce? N-ai voie sa bei in fata casei?
Suna suficient de logic si beau si eu o gura, intreband-o pe Vio cand pleaca la Brad ca sa fac conversatie. Vad ca Bulan are o sticla mai mica decat restu’.
- Dic Bulan, da’ tu de ce bei din biberon?
- Ca asta e bere castigata, hei. Daca iei bere iti da talon. Petrica a castigat un tricou si io o bere mica.
- Io cu Cata am ras cate 2 taloane si tot mai incearca, zice Vio, dezamagita.
Ovi incepe a doua inghetata iar eu a doua tigara.
Bulan se plange ca are de invatat si scoate din geanta un ditai animal de carte scris in litere chirilice (pentru mine cel putin). Trollii confirma ca e ceva de fizica. Bulan o rasfoieste si ajunge la ultima pagina:
- Fuck nu, nu ultima pagina! Amu nu mai citesc ca m-am spoilat: am vazut cum se termina.
O coama portocalie ingropata in plase se zareste de dupa clopot. Profilul ii corespunde Biancai. Iar a fost la shopping. Halalalalala si cu viteza uraganului si in fostet de pungi navaleste peste noi, isi arunca plasele intr-un colt si ochii i se maresc la vederea sticlelor de bere.
- De unde aveti bere, mah?
- Da poi nu vezi ce eveniment frumos de promovare a patrimoniului local se intampla in jur? De la standul Ursus, bineinteles!
- Si cat coasta? Intreaba Bianaca cu ochii micindu-i-se putintel la colturi.
- Opspe mii.
Zise au fost acestea si urganul portocaliu deja plecase in cucerirea standului cu bere.
- CERE TALON!!! urla in cor 5 voci in spatele ei.

Zice Ovi ca a calcat acu cateva zile intr-un cui ruginit. N-a avut nici pe dracu dar a citit pe net intr-o seara ca rata de mortalitate la tetanos e de 30 % si s-a speriat. Dupa lungi negocieri m-a convins sa merg cu el la urgente. Sambata pe la 5 se intamplau astea.

La cat stiu eu Clujul, singurele urgente cunoscute mie erau Medicala 3, unde am zacut in perfuzii doua zile acu vre-o 3 ani. Da Ovi nu, ca el altundeva a fost…pe Motilor. Il intreb de vre-o 4 ori daca e sigur ca pe Motilor sunt urgente si insista cu tarie ca el acolo a fost. Bineee… Mergem noi, pe jos bineinteles, vre-o doua statii de bus de la mine pana unde s-a gandit Ovi sa ma care si ajungem, ghiciti unde: La spitalul pediatric. Il intreb pe Ovi:
- Mah, tu le ce varsta ziceai sa ai fost la urgente aici?
Ma ignora si intra in timp ce io ma prapadeam de ras. Il intampina un nene care am fi zis ca e portarul daca nu avea halat albastru.
- Unde mergi?
- La urgente, pentru un antitetanos…
- Cati ani ai?
Ovi mai taie un an, doi de la el si zice printre dinti:
- Douajcinci.
- Cahaaat?
Io in continuare ma prapadesc de ras cand vad cum il dau afara de la spitalul de copii si bosumflat, iese din curte si ma ia de mana.
- Hai pe Clinicilor, cica si acolo e!!
Ma duc inca suspicioasa ca nu am vast io nici pe Clinicilor Urgente, dar cu sperante mai mari ca si spitale sunt mai multe pe acolo.
Vedem scris undeva cum ca acolo tre sa fie si intram noi, dar frate: la fel de pustiu si de sinistru ca la Auschwitz asta iarna. Cladiri mari din dale si curte din dale… toate usile deschide dar absolut nici un om.
No mah, unde-s aia din Spitalul de urgente? Coada de injunghiati si drogati cu spume la gura si gravide care nasc, smurdurile colorate si galagioase, alergatura de halate albastra – nimic. Ne plimbam de nebuni prin cladirile deschise vre-o jumate de ora, citind etichetele de pe usi: Secretariat, Vestiar, Pericol de iradiere. Nimeni nu ne intampina sa ne goneasca de acolo. In sfarsit auzim galagie dintr-o cladire si vedem o ciurda de tigani cu palarii, fuste, costume argintii, tot dichisul. Dam sa-i intrebam daca acolo is urgentele, da’ se uita la noi ciudat si isi continua dialogul lor pe jumatate strigat, in tigannes.
Iesim si spre mirarea noastra un halat albastru cu un carucior se vede disparand dupa o cladire. Fugim dupa el, ne agatam unu de halat, alalalt de carucior si il intrebam disperati unde is urgentele.
Ne arata o cladire si daca o ocolim si mergem in spatele ei, cica acolo. Cum dam coltul la cladire, dic doua smurduri parcate si cativa oameni care pareau sanatosi exceptand plamani afumati si in curs de afumare, stateau in fata:
- Aici, zic, si intram intr-o sala de asteptare. Vre-o 5 oameni stateau pe scaune si se uitau la noi cu ochi mari. Stam 5 minute si nu vine nimeni sa ne intrebe nimic.
- Intra mai adanc in problema, eu astept aici. Dupa 5 minute, apare Ovi.
- Acuma tre sa astept, poti sa pleci daca vrei ca a zis juma de ora cel putin si pe urma plec acasa.
Ma car cu gratie la beut cu pretenii in Taverna (pe drept cea mai faina terasa din Cluj si cea mai faina terasa care am vazut-o eu punct.) ca prietenul Mikus sarbatoreste dupa festivitatea de absolvire si noi sarbatorim pe banii lui. Dupa vre-o 2 ore ne mutam la mine acasa si continuam party-ul..Dupa inca 2 ore ma suna Ovidiu.
- Esti acasa? Vezi ca vin pe la tine. Acum am scapat de la urgente si la ora asta nu mai am cu ce merge acasa…

Sade Ion si coseste, si coseste si coseste… si dintr-o data apare o nave extraterestra pa camp si se lasa tot mai jos, tot mai jos… si cand ajunge la nivelul solului din nava iese un gat, din gat ies 2 gaturi, din doua ies 4 gaturi, din 4-8, din 8 – 16, din 16 – 32, din 32 – 64, din 64 – 128, din 128 – 256, din 256 – 512. Se uita ele la Ion peste camp si pe urma se retrag incetisor 512 gaturi in 256, 256, in 128, 128 in 64, 64 in 32, 32 in 16, 16 in 8, 8 in 4, 4 in 2, doi in unu, unu in nava si nava se ridica usor inapoi spre cer…
Ion isi impinge caciula pe ceafa si scuipa in iarba: “- Tu-ti gatii matii!!!”

Si Sandu, specialistul in antropologia, istoria, sociologia, psihologia si chiar lingvistica lui Ion si a Mariei, stiinta pe care el o numeste Tuicologie, radea cu gura pana la urechi, de se clatina scaunul sub el… Eu si Trollii il insoteam intr-un hohot prea galagios pentru locul unde ne aflam. Noroc ca nu mai era nimeni.

Trei oameni care citesc… dar chestii complet diferite bantuiau luni dimineata Carturestii. Unul la raionul de Fantasy si SF (Trollii) , eu la rafturile cu carti de psihologie, minunandu-ma de preturi, iar unul – rasfoind curios cartea “Cum a schimbat Google lumea”. Asta era Sandu, si cartea mai sus mentionata face parte din ceea ce Sandu numeste “carti de interes istoric”. Tare dragi mi-s oamenii astia doi si ma simt bine cu ei tot timpul, dar acolo, pe terasa Carturestilor, eram extrem de relaxati si de binedispusi. Ca de obicei Ion si Marie si-au luat si ei locul in discutia noastra, de unde bancul de mai sus, via Calin Nebunu, banc atat de sec si de stupid incat nici macar la o analiza muult mai amanuntita nu i-am dat de cap… .

Adela, ne-a servit cu ceaiuri (multumim ADELA) – delicioase ceaiuri, intr-o oaza de liniste si racoare, rupta de balamucul Mall-ului. Ne-a mai povestit de promotii… si bine a facut, caci urechile mele sensibile si concepute special pentru a intercepta cuvinte ca sold, reduceri, lichidare de stoc, etc., au napustit pe rafturi si mi-au imbogatit biblioteca cu cateva volume dragute.

Mai venim, i-am spus Adelei, mai ales ca baietii stau aproape, iar eu adesea sunt pe la ei in cautare de cafea, suport tehnic sau companie placuta. Si nu uit, apropo de suport tehnic, dupa cum vedeti (sper, daca nu, dati un F5 pentru refresh )), am operat impreuna cu Trollii, niste modificari la blog, ca sa il facem mai prietenos cu voi. Sper ca va place mai mult acum si ca va e mai usor sa il parcurgeti. Modificari mai urmeaza sa facem noi, da’ catiniel ca io invat greu arta asta si inca ma confuzeaza multimea de stelute, liniute, punctulete si litere aiurea cu care opereaza HTML-ul.

Il chem pe Ovi aseara sa mergem la TIFF. Vine carcotind si maraind, cu o intarziere de o ora si incepe cu vocea lui perfect analitica sa imi explice cum, procentual vorbind, unu din cinci filme de la TIFF is bune, si ca el vine cu mine dar numai daca recomand. Sa recomand inseamna sa ma bag in gura lupului. E un joc al nostru asta cu recomandatul: fiecare plecam cu o serie larga de preconceptii in ceea ce priveste punctul celuilalt de vedere, si daca indraznim sa recomandam calduros o trupa, un film, o carte ,orice… inseamna cale libera la carcotire si putem sa ne harjonim pe tema asta ore in sir. Ori eu nu am vazut nici un film asa ca nu zic nimic, numai hai sa incercam. Dar discutiile au continuat in hohote de ras si chicoteli inca vre-o doua ore. Ca sa intelegeti rasetele tre sa intelegeti prima data logica argumentelor lui Ovidiu:
- Astia de la TIFF is marlani: ce-i asta AperiTIFF? Iei asa cuvantu si faci ce vrei cu el? Macar de ii respectau sensul..Un aperitiv face cam cat 10 % din mancare, ar trebui si ei sa dea macar 10 minute de film acolo… Cand colo iti scot ochii cu trei randuri..

Incerc de vre-o trei ori pe parcursul discutiei sa il ademenesc in bucatarie la fumat, dar a citit si el cartea magica prin care te lasi, si desi nu s-a lasat, acum nu isi mai recunoaste dependenta si nevoia de a fuma, asa ca m-a refuzat cu stoicism de fiecare data.

Pe la 8 ne aducem aminte ca se apropie NovaRock-ul si se scimba subiectul carcotelilor. Luam programul la puricat: Doua scene, trei zile… In prima zi la o scena FNM, la cealalata Slipknot. Hotaram sa ne despartim temporar pana dupa concert. In a doua zi, la o scena Placebo, la cealalta All That Remains…fie, ne despartim din nou. A treia si ultima zi, prima scena: Die Toten Hosen, a doua – preferatii lui dintotdeauna – Machine Head. Ovi se intoarce spre mine, se uita in ochii mei…si-mi zice.
- Macar stiu unde o sa te gasesc tot evenimentul: acolo unde nu sunt eu. Cu exceptia cazului in care tu ma cauti pe mine ca atunci we’re screwed…
- Stai linistit…o sa fiu ocupata
- Da auzi, niste apa n-ai prin camera?
- Ce mah, nu mai stii cum sa ajungi in bucatarie, fara sa recunosti ca de fapt vrei tigara?
- Hahaahhahaha, era subconstientul, nu eu.

Se face ora 9 si mi se face pofta sa citesc…incerc sa ii sugerez asta subtil si tot mangai volumul doi din “The Song of Ice and Fire”.
- Nu-mi citesti cu voce tare? zice. Ma relaxeaza si adorm mai usor. (Pentru cei care il stiti pe Ovi, sunt sigura ca v-ati dat seama ca asta nu e ceva ce ar zice el vreodata, altfel decat la misto. M-am prins dar nici cu mine n-ai cu cine). Aprind becu si incep sa citesc un capitol dragut in care Tyrion o convinge pe regina Cersei ca e o idee buna sa il numeasca Mana a Regelui.
La 10 se ridica Ovi brusc si incepe sa urle:
- Ioi mah am uitat ca tre sa fiu la fix in Mihai Viteazu’… Intr-o vijelie se incalta, isi ia geaca si pe fuga ma pupa:
- Ce-a tribulat-o piticul, zice cu un zambet malitios pe buze si tranteste usa dupa el.

De cate ori vrem sa-i facem o vizita bunei noastre prietene , Sinzi ne lovim de aceasi ostilitate imperturbabila la idea asta, incat de fiecare data hotaram sa mergem multi si sa facem chef. Stim, bineinteles, ca daca afla Sinzi pleaca de acasa asa ca anuntam si planuim totul cu foarte mare grija.

Anuntul

Il facem pe lista interna de discutii. Sinzi este pe lista aia, dar stim din surse sigure ca nu-si citeste mailurile doar dupa ce a dat in prealabil search dupa numele ei.. Ieri, cu siguranta faptului ca daca ceva nu citeste Sinzi, alea sunt mailurile de “La multi ani”, strecor un reply la sfarsitul unui thread de ziua lui Ionuke – cum ca, biscuiti ostenii mei spre prietenele noastre Alexandra si Andreea care ne asteapta cu caldura (astea-s colegele lui Sinzi de apartament si folosesc adesea drept nume de cod pentru invazia apartamentului lor).

Nu stim cum, dar a citit Sinzi mailul!!!! Sa vedeti dupa aia munca de convingere : hai tu ca trebuiesc vopsita si n-am bani de coafor, hai tu ca aduc crampa buna de la Brad, hai tu ca ascultam Savage Garden. Si pana la urma – evitand subiectul “vin si baietii” am incumetat-o.

Vizita

Acolo unde Muresul se varsa in Somes, sta Sinzi. La a treia vizita am reusit sa ajung fara instructiuni telefonice. Nu m-am mirat sa vad bucurie pe fata ei – intotdeauna se bucura de vizita oricat de mofturoasa si ostila ar fi inainte. Direct pe balconul cel faimos ne-am pus la o poveste si un Savage Garden – in timp ce Sinzi imi aplica vopseaua si pe par, si pe urechi si pe fata (vorba lui Bulan: tu te-ai vopsit cu spaclul?). Spre surprinderea mea s-a apucat sa citeasca fata: e drept, ceva carte din aia motivationala, scrisa cu font de 22, cu capitole de o pagina si fraze de genul: know yourself, be yourself, you are perfect so why not be happy )))

Pe la 7 au venit si baietii si ne-am pus sa facem crampa, mai cu jena de colegele de apartament ca vom imputi bucataria, mai cu teama ca nu ajungem la timp la sedinta de la 8. Nush ce se intampla dar pana m-am spalat eu pe cap si mi-am smirgluit darele de vopsea de pe gat, astia au devorat alcoolul (pe care alexandra dupa 3 cruci l-a numit spirt curat) si pe mine m-au lasat cu o restanta cat o cana cu ceai… Dupa 3 sorbituri de incalzire si 2 tigari, la 8 fara 10 alergam pe scari in jos cu restul de ceiut de chimen intr-o sticla de jumate, lasat pe mai tarziu.

Drumul

Pe Sinzi am lasat-o acasa, cu suficient ceiut inca sa doarma linistita incepand de pe la 8 jumate pana in ziua urmatoare si noi n-am intarziat prea mult- doar juma de ora, in care, pe troleu  ne tot miram ca se uita lumea la noi si nu intelegeam de ce… In fata usii sediului de apuca ultimul hohot de ras. Ne oprim:

- Nu mai radeti mah! Vreti sa  ne fulgere Ancuta oblu-n cap cand vede de ce intarziem noi ? !

Tragem adanc aer in piept si intram..