Petrica: Hai tu, intra prima!
Bibi: Nu intru! Mi-e frica! Sa nu va puna dracu sa ma-mpingeti ca mor!
Petrica: Dara frica! N-are numai 85 de m apa!
Bualan: (cu obisnuita sa expertiza) Daca stai sa te gandesti, peste 2 metri nu mai conteaza cat de adanca e… Ce ti-i ca-s 4, ce ti-s ca-s 85? tot acolo…
Ionuke: Uite stau in picioare si nu ma misc de loc. Nu poti sa te scufunzi nici de vrei.
Bulan: (din nou instructiv) cel mai rau lucru care ti se poate intampla e sa te rastorni pe burta, da atunci te intorcem noi cu fata-n sus…
***
Cand eram mica, aproape mi-am dat duhul trasa de curent la fund, cand inotam linistita in spatele unui baraj de acumulare din zona unde locuiam. Asta este pretextul pe care il folosesc ori de cate ori sunt pusa in contact cu apa, ca sa nu inot inca de pe vremea aia. De fapt e mult mai simplu: mi-e frica de apa! Atat de frica incat pana si apa care imi ajunge la piept mi se pare amenintatoare. Nu stiu daca de vina este discursul pe care l-am ascultat luni la ToastMasters despre iesirea din zona de confort pentru a ne explora limitele, sau pur si simplu incurajarile continue ale prietenilor mei, dar ieri, la Cojocna mi-am depasit frica in cel mai stupid si mai nevinovat mod cu putinta.

Prima incercare am barat-o cu scuze patetice si am ramas pe mal, uitandu-ma cum spre ciuda mea, Ionuke sta in lotus pe apa, Vasile merge pe bicicleta, iar Bulan citeste ziarul… si rad toti ca prostii…si rad si eu de pe margine, dar nu fara o pofta inciudata in ochi de a rade cu ei, nu de ei, acolo in mijlocul lacului.
M-am dus la patura si mi-am deschis o bere, in timp ce ma minunam ce bine arata Cojocna de astazi, in comparatie cu povestile ce le auzeam pe vremuri despre cacati plutitori pe cristalinul apei si mizerie peste tot. Acum e ca la strand: balustrade, dusuri, bai, plaja sau, daca preferi, iarba, multe terase cu mici, bere si inghetata, dar mai ales apa verzuie, sarata si curata in care se balacesc copii si adulti deopotriva cu zambetul pe buze si fata albita de la sarea uscata la soare.
Pfuuuuu, dupa juma de ora m-am plictisit crunt: fetele alea care stau la plaja sunt toate bronzate, nu branza telemea ca mine, si is si mai slabe, au cica si tate mai mari… Aud vocea baietilor inca din lac, cum rad in hohote. Of, vreau sa rad si eu in apa cu ei, nu sa ma uit la femei lesinate pe paturi…
Dupa o pauza de masa, vin cu initiativa – hai la apa! Incerc si eu de data asta. Il asez pe Bulan la o distanta strategica de 5 m de margine, inot pana la el si inapoi. Imi urla sa mai incerc o data. Repet figura si e ok. Jmecherul de Bulan se muta de data asta la vre-o 10 m, dar am prins curaj, merg pana la el, dau sa ma intorc cand…..HOP! piciorul meu calca apa.
- Mah, urlu catre gasca, stau pe apa!!!!!!!!!! Ui!!! Nu ma duc la fund!!!!!
- Dooooooooooooh! Nu asta iti zicem de cand am venit??
Nu-mi venea sa cred, puteam sa plutesc, sa ma intorc in apa, sa stau cu genunchii la piept, pe spate, in picioare si aproape fara sa ma misc deloc… Eram atat de fericita, ca aproape mi-au dat lacrimele…Nu, alea erau de la sarea ce-mi intrase in ochi, dar oricum am reusit sa stau pana la sfarsit in mijlocul lacului, fara sa imi pese cati metri sunt sub mine, sa rad cu pretenii mei si sa ma simt asa de bine cum nu m-am simtit niciodata in preajma unui mediu acvatic.

Am scris postul asta in special pentru cei ca mine: care nu stiu sa inoate si care sunt terorizati de apa, desi tot timpul si-au dorit sa inoate. Incercati Cojocna – e aproape de Cluj, ieftin (10 lei intrarea), curat, amenajat decent, si mai ales – apa din lac te tine la suprafata – ce-ti poti dori mai mult??
iata si un filmulet ce l-am gasit pe youtube de la inaugurare:

- Da promite-mi ca mergem la sauna!!
- Nu vreau. De ce sa stau la 100 de grade? ce-i fain in asta?
- Poi tre sa incerci sa vezi daca-i fain sau nu!
- Bine nah, vin la sauna.. cu conditia sa inoti.

*

- Niiiiiiiiiii au uscatoare!! Urlu eu, bucuroasa, intrand in zona vestiarelor de la Aquina. Dar nu aia a fost bucuria mea cea mai mare, ci “chestiile” plutitoare de pe marginea piscinei: “Ha! ma voi putea tine de cuvant” ma gandesc eu, avand in minte senzatia de apa’n ochi, urechi si nas care o am ori de cate ori Ovi insista sa mergem la piscina sau, si mai rau, la mare.
Asadar imi leg in jurul trupului un fel de cordon plutitor si incep sa ma balacesc, fericita, intr-o parte si in alta. Bineinteles, in 5 minute ma plictisesc. Ma uit la Ovi care facea de zor ture de bazin inotand in stilul sau caracteristic (stilul rata -cum il numesc eu).
Ma strecor cand e cu spatele si urc pe platforma din spatele bazinului unde sunt 2 jacuzzi-uri pe care de cand am intrat le aud bolborosind tentant. Ma strecor intr-unul, ma las pe spate si inchid ochii gandindu-ma daca nu cumva bolboacele de apa ce imi presau pielea nu au acelasi efect ca centurile alea vibrante de la teleshopping. Zambesc jmechereste gandidu-ma ca poate scap de celulita fara sa fac nimic. Nu tre zece minute ca simt pe cineva alunecand langa mine:
- Asa ne-a fost intelegerea?

*

Tre musai sa va zic ca pentru Ovi sa ma convoace la orce activitate sportiva “urbana” e la fel de greu cum imi e mie sa il duc pe munte. De 3 luni incearca sa ma convinga sa merg la fitness sau la bazin si jur ca am gasit mai multe scuze pentru asta, decat pentru a ma lasa de fumat: “mi-e rau”, “n-am bani”, “n-am timp”, “arat bine, draga!”, “nu ma mai iubesti asa cum sunt?”, “da’ stii ca mi-e frica de apa”, “n-am adidasi”. Acum insa, aveam invitatia asta gratis si nici cum nu ma mai puteam fofila. Singura mea speranta era ca nu voi trezi rechinul din Ovi si ca voi scapa fara bagat cu capul sub apa, “da din picioare ca te tin eu” sau alte dume din alea care imi aminteau de frate-miu cand incerca sa ma invete mersul pe bicicleta.

*

- Nu vrei sa urlu! Se uita lumea la noi! Mi-e frica! Nu mai vorbesc veci cu tine! Te rog, nu!….toate urletele mele de obicei se termina cu un singur lucru: tras aer in piept si inchis ochii, ca stiu ce urmeaza: apa peste tot!! senzatia de mancarime in urechi zile intregi, ochii rosii de parca am plans o ora, nasul infundat..aaaaaaaaa!
(Las ca ti-o coc io.)

*

-Ce zici? Ca nu poti sa respiri? Oh dragule, dar e atat de placut! Simti cum curge apa de pe tine de parca ai fi un cub de gheata care se topeste incet. Hai sa-ti povestesc: sauna iti elimina toate impuritatile din corp. Da tre sa stai minim 15 minute. Nu ti se pare ca nu-i destul de cald? Hai sa ma pun putina apa pe carbuni! Caldura asta, impreuna cu dusul de dupa, imbunatatesc circulatia si relaxeaza mushii daca ai febra de la efort. Si tu ai inotat destul de mult… Eh, unde vrei sa pleci? Sigur sunt fetele alea de au iesit mai devreme inca la dus! Intru eu prima bine? (nu de alta da tre sa ma asigur ca e pus robinetul pe cea mai mica temperatura posibila…)

Sa va zic ce am facut noi (io si inca 5 oameni) sambata dupamasa. Ne-am inteles sa ne intalnim la 2 jumate in gara. Ne-am luat belete pana la Jucu. Nu, nici unul dintre noi nu cunoaste pe nimeni in Jucu, nu lucreaza sau locuieste acolo. Am coborat la Jucu si primul lucru a fost sa ne luam belete inapoi pe trenul care se intorcea in Cluj peste 10 minute. Dupa ce ne-am vast cu beletele in posnar, am profitat de intarzierea  trenului ca sa ne tragem in chip cu Gara Jucu in toate pozitiile si moacele la care ne-am gandit. Pe urma ne-am urcat in tren si am venit inapoi in Cluj.

***

In apropierea garii din Tokyo, in zona numita HaraJuku, tinerii adolescenti japonezi se intalnesc pentru a da frau liber imaginatiei si creativitatii in ceea ce priveste expresia vestimentara. Daca credeati ca stilul Emo e iesit din comun si grotesc, atunci nu ati vazut ce se intampla in Harajuku. Copii astia isi trag sursele de inspiratie din costumele trupelor de rock japonez, din anime-uri, din carti, din jocuri video, dar mai mult decat atat: combina, mixeaza si rearanjeaza o gramada de elemente artistice dand nastere la ceva extrem variat pana aproape la limita kitch-ului. Daca exista in moda termenul de postmodernism atunci el s-a nascut in Harajuku si nu-i de mirare ca a devenit o sursa continua de inspiratie pentru toti designeri mari ai lumii.

Noi am aflat de Harajuku de la prietenul Rares, omul caruia daca ii zici ceva rau de Japonia primesti o bata de kendo peste cap. Culmea a prins. La primele seturi de poze trimise pe lista noastra de discutii eram oripilati, dar curand am aflat ca daca o zi nu ne primim doza de ciudatenie devenim frustrati si nervosi. Nu am inceput sa ne imbracam ca adolescentii din Harajuku dar ne-am tot gandit cum sa facem o astfel de manifestare si la noi, cand lui Bulanski i-a trecut prin capatana:

- Da ce mah, noi nu puteam face Harajuku nostru, ca tot avem GaraJucu aci aproape.

Asa ca weekendul asta organizam primul GaraJucu Party. O sa fie si un concurs de costume si castigatorul primeste un bilet de tren dus intors pentru 2 persoane pana in GaraJucu. O sa revin cu poze dupa. Pana una alta ne-am gandit sa mergem,  si noi astia de organizam sa ne tragem in chip cu GaraJucu ca sa dam putina soliditate ideii si sa aratam ca suntem seriosi ))

***

In gara, Sandu catre mine:

- Hai tu Bibi ia tu biletele ca io o sa izbucnsc in ras cand le cer.

- Bine mah! (ii iau legitimatiile din mana si ma intrc catre tanti de la ghiseu) 6 bilete catre GaraJucu aaaaaaa catre Jucu ahahahahahahahahahahahahahaha.

***

Am pus acest post ca  apartinand si categoriei “prin lume” unde de obicei scriu review-uri la calatoriile mele pe alte meleaguri )))) Faptul ca am mers juma de ora cu trenul se pune ca meleag strain, nu?

Nu v-am mai scris demult din pataniile pretenilor mei, care nu pot fi mai normali ca mine, asa ca uite una draguta de la Patzi:

“Dupa ce mi-or taiat curentu…
Ma duc sa platesc curentu si zic ca daca tot is acolo sa platesc si netu, ca ii in zona.
Stau la ghiseu, inca la coada…. Ajung si ma intreaba adresa… Ii zic adresa… Ma roaga sa o mai zic o data, ca nu o gasit in calculator nimic… I-o mai zic o data… Still nothing… Deja eram cu capsa pusa de la Electrica… Si ii zic… Nu se poate sa nu fie… Ma gandeam ca furnizorii de toate cele comploteaza impotriva mea…. Si in mai zic adresa o data.. Ca poate ii analabeta, ii zic si numele…
Si intr-un final simpatica domnisoara de la ghiseu, ma intreaba:

- Deci dvs ziceti ca aveti contract la RDS nu?

Si imi pica fisa…. Si ii zic…

- Aici e RDS’u ashai?? Ok, va multumesc… Eu vroiam sa platesc netu la UPC.”

Vorbind despre mult adoratii nostri francezi, ieri cu gasca, si inspirata fiind de Daily Cotcodac, imi scapa o poanta culeasa, cred, de pe acolo, cu aer de al doilea razboi mondial si cu ranjetul pe buze:
“- Ce gasesti la periferiile Parisului? …………………. Armata Germana”
Bulan se uita la mine ranjind la randul lui si afisand o fata 100% francofila, imi zice:

“- In ziua de azi … mai degraba armata lui Shaka Zulu!”

Mah Ionut, nu ma poti tu lasa sa sed la povesti cu oamenii de pe facebook si sa imi suflu mucii in pace ca tre sa imi dai trebi de facut…numa de leapsa nu-mi arde, da nah…sa fie…raspund ca nu ma doare mana:

1. Luati cartea cea mai la indemana, deschideti la pag. 18 si scrieti al 4-lea rand:

“What determines who is motivated by order versus spontaneity? Unfortu-”

2. Fara sa verificati, cat e ora?

09:20

3. Verificati

09:07

4. Cum sunteti imbracat(a)?

Fusta alba, bluza neagra – ca de job

5. Inainte de a raspunde la acest chestionar, la ce va uitati?

La inbox

6. Ce zgomot auziti, in afara de cel al calculatorului?

Aerul conditionat din birou

7. Cand ati iesit ultima data si ce ati facut cu ocazia respectiva?

Ieri seara la Seara Romaneasca, am gatit papanasi, am dansat si am povestit cu oameni faini… Ne-au dat si-n ziar: aia in costum de moatza is io: il invatam o invartita pe portughej.

8. Ce-ati visat ieri noapte?

Sa imi amintesc prima daca daca am dormit…raspuns afirmativ, amu sa-mi amintesc unde am dormit…in camin…pfuuuuuuuuuuuuu m-au trezit astia cu cantatul lor pe coridor pe la 5 si mi-au spulberat orice urma de vis ))

9. Cand ati ras ultima data?

Mai devreme am recitit un thread de pe aiurea@ despre sex in avion, structuri gramaticale, vaci,  editoare de texte si din nou sex in avion si nu pot sa cred ce tampiti suntem… anyhow e naspa sa razi singur… De asta nu-s niciodata singura, right?

10. Ce aveti pe peretii incaperii in care sunteti?

Sunt la birou : NIMIC!!!!  Acasa am poze din animeuri.

11. Daca ati deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-ati cumpara?

Un bilet de avion doar dus catre Florenta.
12. Care este ultimul film pe care l-ati vazut?

Ovi, help!!!!!! iar am adormit? Cred ca Watchmen sau o parte din el…Dar azi ma duc la Public Enemies

13. Ati vazut ceva neobisnuit azi?

Un ochi imi era mai mic decat celalalt…semn de oboseala ))

14. Ce parere aveti despre acest chestionar?

Mauuuuuuuuuuuuuu. Not dirty enough..

15. Spuneti-ne ceva ce noi nu stim inca.

Nu-s o persoana secretoasa, dar cred ca cea mai recenta chesti, pe care chiar nu am apucat sa o sharuiesc, este ca intentionez sa plec in Sofia in August, sa tin niste traininguri…

16. Care ar fi prenumele copilului vostru, daca ar fi o fetita?

Sonia…. Fetita mea, a lui Ovi nici nu vreau sa stiu ce nume de character din Brood i-a’ pune….

17. Si daca ar fi vorba de baiat?

Baiat nush…mie imi place Matei

18. V-ati gandit deja sa locuiti in strainatate?

Da…am si locuit…nu mi-a placut. Dar probabil la Florenta as locui. Iubesc orasul ala.

19. Ce-ati dori ca Dumnezeu sa va spuna cand intrati pe portile Raiului?

You Might SURPRISE Yourself !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! (Bineinteles ca Dumnezeu e Mike Patton in scenariul asta )

20. Daca ati putea schimba ceva in lume, in afara de politica, ce ati schimba?

N-as schimba: orice lume posibila are relele si bunele ei -  e de datoria noastra sa experimentam din cat mai multe si sa accentuam partea pozitiva.

21. Va place sa dansati?

DA, DA, DA orice.

22. George Bush?

Mister bushie says
I’m your president
I have lots to say
Hey hey hey
And click goes the remote
There you have my vote
Catchin’ the next boat out of here

23. Ce-ati vazut la televizor ultima data?

VH1 Rocks la Miki acasa…

24. Care sunt acele 4 persoane care ar trebui sa primeasca acest chestionar?

Trollii , Danutz, Rosto, Perijoc

Niciodata nu mi-a placut povestea din Biblie cu nunta din Cana Galilei. Nu i-am inteles morala, adica. Asta e rostul povestilor din Biblie nu? Sa ne dea exemple larg aplicabile la decizii pe care sa le luam in viata de zi cu zi. Ce mi-a dat de gandit acest episod? Ca Iisus ii iubeste si pe betivi din cand in cand… Si cand e vorba de petrecere, petreceti fratii mei, ca odata in viata sarbatoriti evenimente asa de importante cum au fost, de exemplu cele doua evenimente la care am participat sambata trecuta.

Primul m-a facut sa ma trezesc tare matinal pentru o sambata, sa imi uit telefonul si cheile acasa (bine ca nu am uitat florile) si sa alerg la dracu’, praznic pe Muncii unde sa ma inghesui in picioare intr-un colt de sala arhiplina si fara aer conditionat (tipicul amfiteatru de la Poli) pentru a sarbatori o zi importanta din viata unui om: ABSOLVIREA. Prietenul Mikus, sef de promotie si host la propria festivitate ne-a inveselit tare cu un speach in care a avut prezenta de spirit sa pomeneasca BEST-ul si sa ne dea dezlegare la urlat (da nu va socati ca si decanu si Maries au aplaudat cu noi). Dupa festivitate ne-am tras si in chip dupa cum se vede mai jos si am stabilit sa bem mai tarziu ceea ce s-a si intamplat pana la 5 dimineata, la mine acasa, dupa cum scrie in alt post de saptamana asta. Felicitari prietenului inginer Miki Draghici si bafta la licenta. Vara asta vin evenimente marete pentru noi: un curs de vara, un Parang sau Fagaras, si multe alte uschiri cu rucsacu-n spate si sufletu’ dezlegat.

Al doilea eveniment, nu doar ca a insemnat o transmutare rapida de pe Muncii, in Manastur dar a adus tura a doua, respectiv a treia de lacrimi pe ziua respectiva. De CUNUNIA religioasa a Dianei zic, si momentele cu lacrimi nu au fost la intrarea in beserica plina de floricele galbele, nici la juraminte, nici la predica induiosatoare a popii. A fost o data la liedul superb cantat la voce de o soprana din corul berericii, acompaniata la pian, si a doua oara cand a intrat miresuca noastra in beserica cu ochii rosii si abia tinandu-se sa nu boceasca de emotii, si frumoasa, frumoasa ca o printesa din Disney World. Si am zis ca ase voi bocii si io cand mi-a veni vremea si sa nu ma puna nici popa nici dumnezo sa invat nic pe de rost ca o sa-mi uit si seria de buletin, chit ca-i numa doua litere. Felicitari miresuc-o!!, Felicitari si chipesului tau mire! Poza n-am ca Diana e prin Tenerife amu si nici nu vreau sa ma gandesc ce face acolo, da cand s-ontoarce va dau si voua sa vedeti ce fain a fost. Casa de piatra!!!

***

Daca stau sa ma gandesc, poate Maria era alcoolica din familie… Ea a mers la miezu noptii la fiu-su:

- Hesus, fiule, nu mai este vin! adaugand putina leganare pentru dramatism.

- Ce ma priveste asta pe mine, femeie? (adica nu ajunge ca tre sa te car acasa?)

- Io zic sa faci repede o minute, ca de nu o dau pe tzuica si n-a hi bine….

Si iata cum frustrarea neintelegerii unei pilde din Biblie m-a aruncat in povestile lui Sandu, dar daca vreti sa-i cititi letopisetele, tratatele si marturiile depre influenta Tuicii de la facerea lumii incoace stiti unde le gasiti, nu? Bineinteles ca la Peri pe blog.

Merg de la lucru cata casi ieri si cand vad standurile de pe Eroilor ma pune necuratu’ sa ii zic la Ovi ca la standu Napolact este inghetata eftina drept pentru care deviem de la trasem sa ne bagam printre standuri. Ma isterizez inca o data cand vad ce scumpi is papucii de la Clujana, cand aud urlete si tipete undeva in fata. Dic gasca cu beri in mana pe trepte la clopot. Il las pe Ovi cu inghetata lui si ma duc sa zic bunadimineata.
- Dah mah, ii legal ce faceti voi?
- Cum sa nu fie legal? Am vorbit cu astia de la Ursus!!
- Aaaaaaa…si ce-or zis?
- Sa ne ducem mai incolo sa nu vada politia ca bem chiar in fata la stand.
- Aaaaaa… si ati venit pana la scari, adica doi metri…
- Si ce ? Nu e mai incolo? In plus daca te intreaba politia pe tine zici ca ce? N-ai voie sa bei in fata casei?
Suna suficient de logic si beau si eu o gura, intreband-o pe Vio cand pleaca la Brad ca sa fac conversatie. Vad ca Bulan are o sticla mai mica decat restu’.
- Dic Bulan, da’ tu de ce bei din biberon?
- Ca asta e bere castigata, hei. Daca iei bere iti da talon. Petrica a castigat un tricou si io o bere mica.
- Io cu Cata am ras cate 2 taloane si tot mai incearca, zice Vio, dezamagita.
Ovi incepe a doua inghetata iar eu a doua tigara.
Bulan se plange ca are de invatat si scoate din geanta un ditai animal de carte scris in litere chirilice (pentru mine cel putin). Trollii confirma ca e ceva de fizica. Bulan o rasfoieste si ajunge la ultima pagina:
- Fuck nu, nu ultima pagina! Amu nu mai citesc ca m-am spoilat: am vazut cum se termina.
O coama portocalie ingropata in plase se zareste de dupa clopot. Profilul ii corespunde Biancai. Iar a fost la shopping. Halalalalala si cu viteza uraganului si in fostet de pungi navaleste peste noi, isi arunca plasele intr-un colt si ochii i se maresc la vederea sticlelor de bere.
- De unde aveti bere, mah?
- Da poi nu vezi ce eveniment frumos de promovare a patrimoniului local se intampla in jur? De la standul Ursus, bineinteles!
- Si cat coasta? Intreaba Bianaca cu ochii micindu-i-se putintel la colturi.
- Opspe mii.
Zise au fost acestea si urganul portocaliu deja plecase in cucerirea standului cu bere.
- CERE TALON!!! urla in cor 5 voci in spatele ei.

Zice Ovi ca a calcat acu cateva zile intr-un cui ruginit. N-a avut nici pe dracu dar a citit pe net intr-o seara ca rata de mortalitate la tetanos e de 30 % si s-a speriat. Dupa lungi negocieri m-a convins sa merg cu el la urgente. Sambata pe la 5 se intamplau astea.

La cat stiu eu Clujul, singurele urgente cunoscute mie erau Medicala 3, unde am zacut in perfuzii doua zile acu vre-o 3 ani. Da Ovi nu, ca el altundeva a fost…pe Motilor. Il intreb de vre-o 4 ori daca e sigur ca pe Motilor sunt urgente si insista cu tarie ca el acolo a fost. Bineee… Mergem noi, pe jos bineinteles, vre-o doua statii de bus de la mine pana unde s-a gandit Ovi sa ma care si ajungem, ghiciti unde: La spitalul pediatric. Il intreb pe Ovi:
- Mah, tu le ce varsta ziceai sa ai fost la urgente aici?
Ma ignora si intra in timp ce io ma prapadeam de ras. Il intampina un nene care am fi zis ca e portarul daca nu avea halat albastru.
- Unde mergi?
- La urgente, pentru un antitetanos…
- Cati ani ai?
Ovi mai taie un an, doi de la el si zice printre dinti:
- Douajcinci.
- Cahaaat?
Io in continuare ma prapadesc de ras cand vad cum il dau afara de la spitalul de copii si bosumflat, iese din curte si ma ia de mana.
- Hai pe Clinicilor, cica si acolo e!!
Ma duc inca suspicioasa ca nu am vast io nici pe Clinicilor Urgente, dar cu sperante mai mari ca si spitale sunt mai multe pe acolo.
Vedem scris undeva cum ca acolo tre sa fie si intram noi, dar frate: la fel de pustiu si de sinistru ca la Auschwitz asta iarna. Cladiri mari din dale si curte din dale… toate usile deschide dar absolut nici un om.
No mah, unde-s aia din Spitalul de urgente? Coada de injunghiati si drogati cu spume la gura si gravide care nasc, smurdurile colorate si galagioase, alergatura de halate albastra – nimic. Ne plimbam de nebuni prin cladirile deschise vre-o jumate de ora, citind etichetele de pe usi: Secretariat, Vestiar, Pericol de iradiere. Nimeni nu ne intampina sa ne goneasca de acolo. In sfarsit auzim galagie dintr-o cladire si vedem o ciurda de tigani cu palarii, fuste, costume argintii, tot dichisul. Dam sa-i intrebam daca acolo is urgentele, da’ se uita la noi ciudat si isi continua dialogul lor pe jumatate strigat, in tigannes.
Iesim si spre mirarea noastra un halat albastru cu un carucior se vede disparand dupa o cladire. Fugim dupa el, ne agatam unu de halat, alalalt de carucior si il intrebam disperati unde is urgentele.
Ne arata o cladire si daca o ocolim si mergem in spatele ei, cica acolo. Cum dam coltul la cladire, dic doua smurduri parcate si cativa oameni care pareau sanatosi exceptand plamani afumati si in curs de afumare, stateau in fata:
- Aici, zic, si intram intr-o sala de asteptare. Vre-o 5 oameni stateau pe scaune si se uitau la noi cu ochi mari. Stam 5 minute si nu vine nimeni sa ne intrebe nimic.
- Intra mai adanc in problema, eu astept aici. Dupa 5 minute, apare Ovi.
- Acuma tre sa astept, poti sa pleci daca vrei ca a zis juma de ora cel putin si pe urma plec acasa.
Ma car cu gratie la beut cu pretenii in Taverna (pe drept cea mai faina terasa din Cluj si cea mai faina terasa care am vazut-o eu punct.) ca prietenul Mikus sarbatoreste dupa festivitatea de absolvire si noi sarbatorim pe banii lui. Dupa vre-o 2 ore ne mutam la mine acasa si continuam party-ul..Dupa inca 2 ore ma suna Ovidiu.
- Esti acasa? Vezi ca vin pe la tine. Acum am scapat de la urgente si la ora asta nu mai am cu ce merge acasa…

Sade Ion si coseste, si coseste si coseste… si dintr-o data apare o nave extraterestra pa camp si se lasa tot mai jos, tot mai jos… si cand ajunge la nivelul solului din nava iese un gat, din gat ies 2 gaturi, din doua ies 4 gaturi, din 4-8, din 8 – 16, din 16 – 32, din 32 – 64, din 64 – 128, din 128 – 256, din 256 – 512. Se uita ele la Ion peste camp si pe urma se retrag incetisor 512 gaturi in 256, 256, in 128, 128 in 64, 64 in 32, 32 in 16, 16 in 8, 8 in 4, 4 in 2, doi in unu, unu in nava si nava se ridica usor inapoi spre cer…
Ion isi impinge caciula pe ceafa si scuipa in iarba: “- Tu-ti gatii matii!!!”

Si Sandu, specialistul in antropologia, istoria, sociologia, psihologia si chiar lingvistica lui Ion si a Mariei, stiinta pe care el o numeste Tuicologie, radea cu gura pana la urechi, de se clatina scaunul sub el… Eu si Trollii il insoteam intr-un hohot prea galagios pentru locul unde ne aflam. Noroc ca nu mai era nimeni.

Trei oameni care citesc… dar chestii complet diferite bantuiau luni dimineata Carturestii. Unul la raionul de Fantasy si SF (Trollii) , eu la rafturile cu carti de psihologie, minunandu-ma de preturi, iar unul – rasfoind curios cartea “Cum a schimbat Google lumea”. Asta era Sandu, si cartea mai sus mentionata face parte din ceea ce Sandu numeste “carti de interes istoric”. Tare dragi mi-s oamenii astia doi si ma simt bine cu ei tot timpul, dar acolo, pe terasa Carturestilor, eram extrem de relaxati si de binedispusi. Ca de obicei Ion si Marie si-au luat si ei locul in discutia noastra, de unde bancul de mai sus, via Calin Nebunu, banc atat de sec si de stupid incat nici macar la o analiza muult mai amanuntita nu i-am dat de cap… .

Adela, ne-a servit cu ceaiuri (multumim ADELA) – delicioase ceaiuri, intr-o oaza de liniste si racoare, rupta de balamucul Mall-ului. Ne-a mai povestit de promotii… si bine a facut, caci urechile mele sensibile si concepute special pentru a intercepta cuvinte ca sold, reduceri, lichidare de stoc, etc., au napustit pe rafturi si mi-au imbogatit biblioteca cu cateva volume dragute.

Mai venim, i-am spus Adelei, mai ales ca baietii stau aproape, iar eu adesea sunt pe la ei in cautare de cafea, suport tehnic sau companie placuta. Si nu uit, apropo de suport tehnic, dupa cum vedeti (sper, daca nu, dati un F5 pentru refresh )), am operat impreuna cu Trollii, niste modificari la blog, ca sa il facem mai prietenos cu voi. Sper ca va place mai mult acum si ca va e mai usor sa il parcurgeti. Modificari mai urmeaza sa facem noi, da’ catiniel ca io invat greu arta asta si inca ma confuzeaza multimea de stelute, liniute, punctulete si litere aiurea cu care opereaza HTML-ul.