Stiti vorba aia ca o ora de planificare te scuteste de 3 ore de munca efectiva? Na am gasit pe net o povestioara tare draguta si moralizatoare pe tema asta, si pentru ca demult incerc sa introduc in tematica blogului si topicul ceva mai serios al cartilor de psihologie pe care le citesc, uite ca asta mi s-a parut un moment bun. (Traduc toata povestea in romaneste, nu doar ca sa inteleaga tot prostu, dar si ca sa imi pot aplica amprenta personala si subiectiva asupra moralei.)

Asadar cica un tip se urca intr-un taxi in Toronto si pentru ca urma un drum lung de parcurs (ca toate drumurile in Canada), incepe o conversatie de rutina cu taximetristul, si ce topic principal de discutie au canadienii in luna ianuarie? Bineinteles, vremea. Nici nu incepe bine discutia, ca o tristete profunda il cuprinde pe soferul taxiului, care incepe sa se confeseze:

“Eu sunt la origine din Sudul Indiei. Am venit acum 22 de ani in Canada si de atunci muncesc noapte si zi cu un singur scop: sa o aduc pe mama aici! Anul acesta in sfarstit mi-am realizat scopul si am adus-o. A venit doar ca sa se intorca inapoi acasa. Am adus-o in ianuarie. Erau – 22 grade Celsius afara. A stat doar 36 de ore si a jurat sa nu se mai intoarca niciodata aici.

Inca nu imi vine sa cred ca am facut asta. Am avut doar 22 de ani la dispozitie sa planuiesc toate detaliile…”

via http://www.yarnharlot.ca

Luni dimineata incepe cu unul dintre cele mai frumoase cantece pe care le-am auzit in ultima vreme via Laura M .

si cu primele cuvinte dintr-unul dintre cele mai bune seriale scoase de HBO: Carnivale

Samson: Before the beginning, after the great war between Heaven and Hell, God created the Earth and gave dominion over it to the crafty ape he called Man. And to each generation was born a creature of light and a creature of darkness. And great armies clashed by night in the ancient war between good and evil. There was magic then, nobility, and unimaginable cruelty. And so it was until the day that a false sun exploded over Trinity, and man forever traded away wonder for reason.

Merg bine impreuna pentru ca ambele se refera la lucrurile mici care se transforma sub puterea… uimirii in fata necunoscutului. Magia e acolo unde sunt oameni care cred in ea, nu? In cate o dimineata mi-as dori enorm sa cred si eu (diminetile alea in care mi se face dor de D&D sau de trezit cu cantece de gheata si foc pe perna).

“Plecasem din Bacau spre Bucuresti. M-am oprit la benzinarie sa folosesc toaleta. Prima cabina era ocupata, asa ca am intrat in a doua. Abia m-am asezat, cand aud din cabina cealalta: -Salut, ce faci? Nu fac parte dintre aceia care intra in discutii intr-un WC, dar acum am raspuns: – Destul de bine! La care tipul intreaba: -Incotro mergi? Ce intrebare! Discutia incepea sa fie bizara, asa ca am raspuns scurt: – Bucuresti! La care vecinul, mai nervos, spune: -Auzi, fii atent! Te sun mai tarziu, ca am un tampit in cabina alaturata care-mi raspunde la toate intrebarile. Pa!”

Mi-a trimis Dia duma asta si am ras o tzara de una singura amintindu-mi de cate ori i-am raspuns eu – ei la intrebarea “Ce faci, matzule?” adresata la telefon, sotului sau )))) Sper ca a reusit sa va transmita o idee din rusinea aia ciudata care te cuprinde dintr-o data cand realizezi ca ai gresit… sau poate chiar sa va dea o senzatie de deja vu.

Bibi: ar fi trebuit sa intreb cine esti si de unde ma stii, dar pentru ca imi place swingul am zis ca dau add din prima
Bibi: asadar ce-i cu swingul?
Cluj Swing: e un club nou care se va deschide in cluj
Bibi: unde?
Bibi: si vor fi si lectii de dans?
Cluj Swing: cred ca e celalat termen al cuvantului swing
Cluj Swing: la care ne-am gandit noi
Bibi: aham….imi pare rau putin ca astept de mult sa apara un club de swing in care chiar sa se asculte si sa se danseze genul ala de muzica al anilor 50  dar bafta oricum…dati un buzz la deschidere
Cluj Swing: stii care e celalat inteles?
Bibi: de leganare
Cluj Swing: schimb de parteneri
Cluj Swing:
Bibi: haha  inteles figurat asadar
Bibi: nush exact cum vine aia si in ce context
Cluj Swing: se strang mai multe cupluri
Cluj Swing: si daca se plac fac schimb de parteneri
Cluj Swing: fac sex unii cu altii adica
Cluj Swing: incurcisat sau cum vrei sa o spui
Cluj Swing: sau doar se uita la altii
Cluj Swing: in timp ce o fac in cuplu
Cluj Swing: etc
Bibi: haha, am vazut chestia asta prin ceva filme
Bibi: dar n-am o parere clar conturata pe topic
Bibi: io vroiam sa dansez swing, nu sa fac sex, in principiu )

Si apropo, sa va dau si-un mix super de swing de la Parov Stelar pe o tema mai veche, enjoy the rithm!

Azi am pofta de muzica pentru ca pretenul Ionut Mangu si-a pus de dis de dimineata un status la mess care mi-a influentat restul zilei, parca dinadins!! Care va sa zica mi-a facut pofta cu un cantec amuzant si dragalas, cu aroma de folk si am decis sa va momesc la randul meu cu o iubire atat de… asa si-asa si cu Alina Manole.

Citeam o carte zilele trecute despre lucrurile la care se gandeste toata lumea pentru ca sunt lucruri simple, inevitabile, de zi cu zi. Daca gasesti un mod de a la face sa rezoneze in ceilalti, creand o senzatie de identificare, lucrurile astea marunte se pot transforma in arta. Nu putini au incercat. Problema cu arta e ca trezeste in oameni ceea ce englezii numesc “wonderment” (si eu nu gasesc cuvant pe masura in romana) iar lucrurile banale nu. Si atunci cum sa faci sa gasesti echilibrul perfect intre identificare si lipsa ei?

Ca sa poti macar analiza asta, ai nevoie de exemple. Eu le-am luat din comedie. Mai precis din Stand Up Comedy Shows, unde se vede foarte bine raportul dintre public si speaker si felul in care unele idei simple se regasesc in cei care asculta. Ca spectator te trezesti pur si simplu cu lacrimi de ras in ochi si, dandu-i coate vecinului de sala, ii zici: “Nu-i asa ca-i adevarat? Fix asa se intampla!!!”

Si totusi de ce cand chiar se intampla nu ni se pare nimic de ras… Ba chiar de cele mai multe ori trecem peste acel moment fara sa il analizam deloc? Eu zic ca e vorba de trei factori:
- Surpriza familiaritatii cu subiectul si faptul ca pare la fel de comun tuturor celorlalti, ba chiar si celui celebru se pe scena care aduce in discutie situatia si  aici vorbim de acea identificare
- Perspectiva abordarii subiectului (asa cum tu nu te-ai fi gandit ca poate fi inteleasa situatia)
- Limbajul (asa cum tu nu te-ai fi gandit sa o povestesti altora), acesti ultimi doi factori, de fapt diferentiind experienta autorului/speakerului de a ta ca spectator.

Mai jos este un filmulet de un minut care merita toata atentia voastra, mai ales daca nu stiti despre ce am vorbit pana acum, pentru ca exemplifica ceea ce am incercat sa descriu. Ar trebui sa va merite atentia si pentru cat ne-am chinuit (io si nenumaratii trolli, pitici pe creier si alte creaturi fantastice) sa il embeduim.

Deci…tu ce mai faci?

Recomand: The International One Minute Film Festival

I was at the mall the other day eating at the food court. I noticed an old man watching a teenager sitting next to him. The teenager had spiked hair in all different colors: green, red, orange and blue.

The old man kept staring at him. The teenager would look and find the old man staring every time.

When the teenager had enough, he sarcastically asked, “What’s the matter old man, never done anything wild in your life?”

The old man did not bat an eye in his response, “Got drunk once and had sex with a peacock. I was just wondering if you were my son.”

Ca unii oameni n-au de lucru si nu stiu ca io daca vad prostioare dinastea imediat ma apuc si completez cu costiinciozitate si lipsa de ocupatie de parca nu as avea nimic mai bun de facut…cum ar fi sa chiar lucrez!! Asadar, o noua leapsa luata de la Pery, lipitoarea.

o lună: septembrie fara ploi, cu miros de fructe coapte si vanticel numa bun strabatut Apusenii

o zi a săptămânii: joi ca asa m-am obisnuit de cand erau seri de folk in Autograf, cu expresia: Joi e ziua de pierzanie, care se termina intotdeuna cu un chef monstru, dupa care urmeaza cea mai crunta zi din saptamana-vineri

o parte a zilei: dimineata devreme cand am energie pentru 15 !

o direcţie: Tot ‘nainte si la drepta (follow me, I know a shortcut)

o virtute: ha? astea is valori? stai sa google it. Ok…daca e sa aleg… cunoasterea.

o personalitate istorică: Shaka Zulu

o planetă: PAMANT- singura pa care-am fo’!!!

un film: A Clockwork Orange

un lichid: Apa de izvor, ma repede ca mor… cand iti faci lucrarea de licenta pe un lichid…te cam atasezi

o piatră: Craiului… mi-i sufletu’ undeva intre Plaiu Foii si La Om.

un tip de vreme : orice numa ploaie nu

un instrument muzical : a hammer … (vine de aici: “dad, but I don’t wanna play music, I wanna smash things with hammers” si e din show-ul recomandat in partea stanga a blogului)

o emoţie: fluturasii nervozitatii dinaintea unei prezentari sau de cand astepti sa aflii ceva…

un sunet : do major macar e un sunet vesel

un element : pamant

un cântec: Book of the month / Lovage cu Patton

o carte: Moartea si busola – Borges mi s-a facut pofta brusc

un scriitor: Dinno Buzatti

personaj de ficţiune: Paul Atreides … atata m-am gandit… nici nu se putea intrebare mai grea: carti, filme, seriale, anime-uri pfuu

oraş: Florenta sa fim seriosi, inca nu stiati care va fi raspunsul??

o aromă: cafea e inca dimineata pana pe la 4….

o culoare: Green even if green is not a color, green is a state of mind

un material: turta dulce. Cum adica nu e material?

un cuvânt: eu.. desi ma asteptam ca Pery sa zica asta )))

o parte a corpului: ochiul neinfricat nici nu se pune problema alegerii

o expresie a feţei: moaca. Sa stii ce e moaca, trebe musai sa-mi cunosti pretenul!

personaj de desene animate: Kira (nu, chiar nu o fac intentionat) saaaaaaau Kempatchi senchou

formă geometrică: patratel cum e capul meu din cand in cand

număr: 11 (cause one + one is one eleven) – pesa mea preferata de la Tool: Jimmy

un mijloc de transport: Trenul cel psihiadelic si in curand.. Jimmy , numele masinutei mele dealtfel, care este, sau care nu este, cel putin nu pana imi iau carnetul

o haină: Una??? Serios amu, sunt femeie!!!Da-mi un dulap!!

Si ca sa enervez la randul meu pe altii, o pasez Ioanei ca-i in concediu si are prea mult timp liber ), lui Cipix ca poate asa scrie si chestii care sa le inteleg io, si Trolliilor ca ei sunt multi si nu se supara.

In anul I de facultate (a trecut o vreme de atunci) mergeam des in Prospero. Im amintesc ca am prins acolo o trupa de unguri cu acordeoane, vioare si altele, care printre multe pese de-ale lor…adica unguresti, au inceput sa zica una care mie si lui Eti, pe atunci companion nedespartit de betie, serviciu si chiar coleg de apartament, tinand cont cat dormeam io pe la el in vremea aia, ni s-a parut conoscuta dar, vorba aia, nu stiam de unde s-o apucam…

Ne mai gandim noi ce ne mai gandim…Sti cum te gandesti atunci cand ai impresia ca ti-e numele pe limba, da’ nu ti-l poti aminti si stai minute la rand sa iti aduci aminte, fara sa te poti concentra la altceva? No, ase stateam noi si ne chinuiam mintile… pana cand ne-a strafulgerat un vers: “The only card I need is the Ace of Spades” si mie mi-au venit in cap nopti frumoase de liceu cand la Vale nu prindeam numa TVR 1 si stateam treaza sa vad “Rock la miezul noptii” de-mi urla tata din camera ailalta sa nu ma mai uit la filme cu exorcizari..

Eti, caruia probabil i-au venit in minte cu totul alte nebunii din tineretile lui, fascinat de suavul sunet, nu mai reusi decat sa exclame:
- Nu cred mah, MOTORHEAD la acordeon!!! Nu cred!!!

Ei bine ieri, ma perimblam pe net si vad pe una din listele de discutii care este, urmatorul filmulet. Astia nu-s unguri ci tigani, mai precis UN tigan (probabil de aia nu stie engleza…), nu a auzit de Motorhead, dar Pink Floys si Black Sabbath nu ii sunt straini. Acordeonul e si el la locul lui…. Enjoy

Cand eram prin liceu aveam capul impuiat cu teorii conspirationiste, cluburi secrete, masoni malefici, dar mai presus decat orice ideea de Dumnezeu – civilizatie extraterestra, care nu lasa loc de nici un dubiu. Analiza pe text sfant era la ordinea zilei, dar, impreuna cu Vio aveam o a treia biblie pe care cu ranjete atotcunoscatoare o rasfoiam zilnic in cautarea intelesurilor supreme (in conditiile in care prima era operele complete ale lui Shakespeare si a doua, Arca lui Noe a lui Manolescu). Aceasta fantana a cunoasterii pe care o puneam sub perna inainte de culcare, ii apartinea lui Toni Victor Moldovan si se numea “Proiectul Terra”.

Nu radeti ca nu-i de ras: tratam aceste studii cu absoluta seriozitate si teama de sfarsitul apocaliptic iminent (poate ca de asta, cand am ajuns la faculta, la litere si ne-au dat primul text la buchisit, se mirau toti profii ca noi reusim sa vedem in text legaturi intortocheate si “pe din dos” cum ceilalti studenti nu ar fi indraznit sa intuiasca macar.)

Azi, la 5 ani, aproape 6 de cand am terminat liceul, gasesc pe dalinku.ro (unul din blogurile mele preferate si vesnica sursa de inspiratie) urmatoarea poza si ma apuca un ras isteric nu la ideea ca cineva face misto acum de ceea ce noi credeam cu tarie atunci, dar la gandul ca pe vremea aia nu mi s-ar fi parut deloc o gluma ))