Citeam o carte zilele trecute despre lucrurile la care se gandeste toata lumea pentru ca sunt lucruri simple, inevitabile, de zi cu zi. Daca gasesti un mod de a la face sa rezoneze in ceilalti, creand o senzatie de identificare, lucrurile astea marunte se pot transforma in arta. Nu putini au incercat. Problema cu arta e ca trezeste in oameni ceea ce englezii numesc “wonderment” (si eu nu gasesc cuvant pe masura in romana) iar lucrurile banale nu. Si atunci cum sa faci sa gasesti echilibrul perfect intre identificare si lipsa ei?

Ca sa poti macar analiza asta, ai nevoie de exemple. Eu le-am luat din comedie. Mai precis din Stand Up Comedy Shows, unde se vede foarte bine raportul dintre public si speaker si felul in care unele idei simple se regasesc in cei care asculta. Ca spectator te trezesti pur si simplu cu lacrimi de ras in ochi si, dandu-i coate vecinului de sala, ii zici: “Nu-i asa ca-i adevarat? Fix asa se intampla!!!”

Si totusi de ce cand chiar se intampla nu ni se pare nimic de ras… Ba chiar de cele mai multe ori trecem peste acel moment fara sa il analizam deloc? Eu zic ca e vorba de trei factori:
- Surpriza familiaritatii cu subiectul si faptul ca pare la fel de comun tuturor celorlalti, ba chiar si celui celebru se pe scena care aduce in discutie situatia si  aici vorbim de acea identificare
- Perspectiva abordarii subiectului (asa cum tu nu te-ai fi gandit ca poate fi inteleasa situatia)
- Limbajul (asa cum tu nu te-ai fi gandit sa o povestesti altora), acesti ultimi doi factori, de fapt diferentiind experienta autorului/speakerului de a ta ca spectator.

Mai jos este un filmulet de un minut care merita toata atentia voastra, mai ales daca nu stiti despre ce am vorbit pana acum, pentru ca exemplifica ceea ce am incercat sa descriu. Ar trebui sa va merite atentia si pentru cat ne-am chinuit (io si nenumaratii trolli, pitici pe creier si alte creaturi fantastice) sa il embeduim.

Deci…tu ce mai faci?

Recomand: The International One Minute Film Festival

Tre sa ma folosesc de toate mijloacele media de care dispun sa imi aduc aminte ce s-a intamplat la evenimentul asta… Noroc ca am inca dovezile: pozele facute de mine in prima zi de eveniment si, mai ales, SMS-urile primite a doua zi de la organizatori cu informatii proaspete despre prezentari/testari.

Sa incepem asadar: BEST a organizat saptamana trecuta faza nationala a competitiei ingineresti RoBEC, prima editie de acest gen, cu participarea echipelor din 5 centre universitare romanesti si din Chisinau. Nu are rost sa va zic ca echipele Clujului au fost cele mai bune, nu? Una dintre ele chiar a castigat

Ar fi bine sa va zic ce  s-au intrecut sa faca, nu? Echipele care au concurat la proba de Team Design au avut de conceput un device de tipul Rube Goldberg (am aflat si io ulterior ce inseamna: jucaria aia din Tom si Jerry in care un mecanism declanseaza altul, care declanseaza altul, care declanseaza altul etc…) iar echipele de Case Study s-au intrecut in a propune un proiect ecologic national pornind de la un buget relativ mic. A fost tare interesant sa ii observ la lucru, mai ales ca e placerea mea sa merg sa le pun intrebari, sa-i deranjez si sa imi bag coada (sau ochiul) unde nu imi fierbe oala. A fost si placut sa imi petrec dupamiaza cu cafeiu de la Starbucks in botic si aparatu foto al lui Cata atarnandu-mi pe brat.

Testarea am urmarit-o prin intermediul Steamingului live de la eveniment si a SMS-urilor primite:

“urmeaza Iasu care toti au palarii in cap, pardon coronite. Ii de fapt o bataie intre doi regi: intre regele de diamant si ala de trefla. ala de trefla vrea sa fure fiica regelui de diamant si sa doboare cavalerul si zidul. acuma explica dispozitivul si incepe… asteptam sa se topeasca ceara ca sa dea drumul la ata si niste micute nereguli vre-o doua imp[insaturi, zid doborat si cavalerul a ramas in picioare.”

“Urmeaza bucurestiu care acuma explica
o fost foarte nice, le-o iesit aproape perfect si banan a facut o baie. O singura interventie”

“Timisoara au o masinuta …Si asteptam sa porneasca aerul conditionat si asteptam si asteptam si asteptam si asteptam si o pornit da n-o mers a doua incercare cu multe intervenii si tot nu a mers…”

Astea au fost cateva exemple dar am primit zeci si zeci de mesaje care nu aveau mai mult sens ca acestea, dar ce vreti, in febra evenimentului, cine sa se mai gandeasca si la semne de punctuatie.

Revenind, in urma unei gale frumoase de premiere cu tare multe speach-uri, la Casa Adeleana (good food!!), am aflat si castigatorii: La Team Design echipa Bucurestiului, iar la Case Study, baietii mei dragi din Cluj, cu care am petrecut pe urma pana ne-au dat afara din Music Puc (a se vedea postul anterior). Binenteles ca nu a fost blat! Ca daca ar fi fost, ar fi castigat la ambele categorii Clujul .

Adevarul e ca sunt tare destepti copii astia si stiu ca o sa ne reprezinte cu succes la Gent in Belgia, la etapa europeana. Pana una alta… primele doua poze sunt cu castigatorii, restul sunt poze random de la eveniment. Enjoy si data viitoare cand va chem la un eveniment sa veniti ca de nu, va scot ochii!!!

Ai 25 de minute? Alea 25 pe care le petreci jucand solitaire sau dand searchuri inutile pe google, sau vizionand un trailer, stiu ca le ai. Iti ofer o alternativa. Un scurt metraj ciudat si artistic ce aduce o viziune apocaliptica veche in atentia privitorilor, imbracata intr-un desen cel putin diferit….eu as spune fascinant.

Cand tot ceea ce ti se parea expresiv se transforma in umbra si imaginea insasi devine joc de umbre si lumini – nimic mai mult, ochiul ti se adapteaza in cautarea formei iar simturile iti sunt de doua ori mai atente  incercand sa desluseasca intelesuri. Asta e lumea lui Jasper Moriello, cruda, enigmatica, stranie si mai mult decat orice, trista: un viitor pe care nu il vrem si pe care doar forta expresiva a animatiei il face credibil.

The Mysterious Geographic Explorations of Jasper Morello

Na de data asta chiar ca tre sa-mi iau conced )))) Cica cate 2 echipe din fiecare mare centru universitar din tara + Moldova si se bat in inventivitate si creativitate intr-o competitie inginereasca nationala (prima de genul asta organizata de BEST ), eveniment numit Romanian BEST Engineering Competition. Toata povestea se va desfasura la Iulius Mall, saptamana viitoare si abia astept sa vad ce le plamadesc creierele echipelor de studentei.

Si pentru nu vad un motiv pentru care as fi obiectiva si nici in juriu nu-s, fie ca echipele Clujului sa castige!

Ahahahaha le-am dat si nume…. De fapt, Ioana, aseara ma ruga sa scriu pe blog reteta papanasilor pe care ii fac in fiecare an la Seara Romaneasca. Dar sa ma apuc sa scriu reteta la papanasi, ar insemna sa il rog si pe Cipix sa isi scrie reteta la tocana, si pe Cristina sa ne zica de ce e asa de buna mamaliga ei si pe tanti Silvia de la cantina din Obs, ce dumnezo pune in sarmalele alea, ca in fiecare an muncim toti cot la cot sa imbucuram strainii cu bunatatile noastre traditionale. Da pana la urma nu m-am indurat si gasiti pe blogu Ioanei, papanasii mei cu poze si tate cele.

Mauuuuu, mi-e foame….

Am primit de la So un link de pe youtube cu filmuletul asta si tare mi-as fi dorit sa il primeasca preietenii mei din 31 care asculta manele stereo in autobuz. Si culmea, nu e facut de un roman ..Asadar, tu ce muzica asculti in locuri publice…si mai ales, cum?

De pe coloana sonora de la Body of Lies vine o pesa de m-a ametzat de cap si amu o ascult a cincea oara. Intr-o combinatie perfecta, iubitul meu Patton cu alt geniu cu probleme de personalitate, Serj Tankian (ala de la System of a Down, mah) s-au gandit sa scrie o tema pentru un film de tata jena, pe multi bani, cred eu, pe deplin justificati in conditii de zile negre. Pesa nu e lame ca filmu desi se potriveste bine cu contextul, cu nisipurile arabe si cu agresivitatea justificata prin credinta a teroristilor.

Mie mi-a rupt urechile. Daca cumva dati peste lyrics si le sheruiti, fac o bere ca Mighty Google nu e cu mine azi (i-am luat numele in desert pe motiv ca nu am reusit sa gasesc poze kinky cu lostrita de 7 aproape 3 metri).

Add: Pentru astia ca Puiu cu probleme de plugin, pesa se numeste Bird’s Eye.

Gata cu serile de folk

Gata cu crasma rosie cu Skoll si muzica live

Gata cu locul unde am auzit pentru prima data Gandacul si Mitel si Piatra-treapta

Si in cinstea acestui loc, deseara se va organiza ultima Joie de Folk: Cu Ionut, Mishu, Unde, si altii .. Intrarea pentru studenti e 5 lei. Haideti si voi!

Sa va fac pofta cu un film, cel mai interesant pe care l-am vazut anul asta. E vorba de un musical. Hooooooooo, nu fugiti, nu inca – la fel am zis si eu: inca un Sweeney Todd si imi tai venele. Dar asta e altfel.

Vorbesc de Repo – The Genetic Opera si in cateva mici comparatii as incerca sa il descriu:

- Stil asemanator cu cel din Sin City desi putin mai visceral (DA, se poate!!), dar fara sa devina Tarantino like. Nu lipsesc benzile desenate amestecate prin film ca sa mareasca dramatismul si plasticitatea.

- Atmosfera dark and gloomy, nu ca in filmele de groaza, ci ca in unele filme ale lui Jeunet (Delicatessen, La cite des enfants perdus), adica usor gotica, usor romantica, aproape bolnavicioasa de parca ai respira mucegai.

- Personajele bine conturate si putine, fiecare definit cu atentie. Din punctul asta de vedere se departeaza de stilul lui Jeunet si devine ceva mai…creepy. Papusi de portelan cu ochi de sticla si personalitati patologice.

- Muzica, o da! Opera pe orchestratie combinata de metal, alternative si clasic. Absolut genial OST – pot doar sa va spun ca face cat jumate de film si vocile nu dezamagesc nici ele (mai ales Blind Meg, jucata de Sarah Brightman – face un show minunat).

- Actiunea nu e multa tare (e un musical, is acolo sa cante, nu sa se bata) dar e surprizatoare si subiectul e cel putin curios.

Atasez trailerul ca sa va fac si mai tare pofta si … astept pareri.

Sau: Novarock 09, IIIrd Review

Via: www.novarock.at