A avut loc saptamana trecuta in Cluj-Napoca prima seara din Romania dupa modelul Pecha Kucha. Am fost acolo ca vorbitor din partea clubului de public speaking ToastMasters si, desi tare multe emotii am avut pentru ca am prezentat prima, am scos-o la capat cu succes, zic eu.

Partea interesanta a metodei Pecha Kucha e ca lasa destul de putin loc improvizatiei, prezentarile continand exact 20 de imagini/slide-uri, fiecaruia revenindu-i 20 de secunde pentru a fi explicat si pentru a se face tranzitia catre slide-ul urmator. Pentru aceasta prima editie au existat 8 de vorbitori, din domenii diverse (de la lumea vinurilor, pana la interculturalitate) si pot sa spun ca nici macar un singur speach nu a fost plictisitor sau neinteresant. Fiecare vorbitor si-a propus sa prezinte un concept, o idee, un loc sau o organizatie pe tema propusa de organizatori: frumos in Cluj. M-a bucurat mult sa avem o tema atat de particulara care sa ne induca in atmosfera unui spatiu familiar, iubit de toti cei prezenti in egala masura, si mai mult decat atat sa facem neworking intr-un context de bunadispozitie si umor.

Putin mai jos, il puteti vedea pe organizatorul principal al acestei seri, Emil Vadana introducand publicului vorbitorii. Pe aceasta cale vreau sa-i multumesc si lui, si Silviei Patrascu pentru invitatie si incurajari. Urmatoare editie va avea loc in toamna si mi-ar face placere sa participam in numar mare astfel incat comunitatea Pecha Kucha Romania sa devina la fel de impozanta precum cele din state sau din vestul Europei. Pana la urma networkingul este un mod de viata si ar trebui sa fim recunoscatori ca ni se ofera din ce in ce mai multe contexte de acest gen.

Vreau doar sa va amintesc ca maine seara, 24 iunie,de la ora 20,00, la Ristoremi (Aurel Vlaicu 25) va avea loc prima Pecha Kucha Night din Cluj-Napoca si va avea ca tema “Frumos in Cluj”. Va invit cu drag pentru ca voi fi unul dintre vorbitori si am nevoie de sprijinul vostru, aceasta fiind prima mea prezentare dupa tehnica Pecha Kucha.

Asadar, daca sunteti pasionati de public speaking, vreti sa aflati ce e fain in Cluj sau pur si simplu vreti sa cunosteti oameni noi dintr-o multime de domenii, ne vedem acolo.

Am atasat mai jos si call-ul oficial al organizatorilor.

Am mancat primul pepene de anul asta si a fost pe cat de dulce, pe atat de mic, asa ca a reusit doar sa-mi deschida gustul pentru dragalasenii. Asadar mi-am amintit de cea mai draguta…..chestie pe care am vazut-o vreodata si imparasesc cu voi acest link sa vad ca tot, tot, tot va guduriti, si vreti sa imbratisati pe cineva si sa-i aruncati pe obraz nenumarate pupe pufoase, ca asta e reactia la dragalasenie extrema.

PS: Cuvantul Zilei (via Ovi)
A (te) pufuli : a cauta cu privirea ceva moale si pufos (ex: o perina, plapuma, ursulet de plus) si a te ghemui langa obiectul respectiv, luandu-l in brate. Sinonime: a te face confortabil, a te cuibari).

Jazzish, soulish, r&b’ish mood cu iz de dimineata devreme tare, cand deja pare ca esti treaza de mai mult de jumatate de zi si episoadele de CSI sau filmele lui Luc Besson nu te mai adorm cum faceau pe vremuri si zgomotul de aspirator e singurul care iti mai acopera bataile inimii…
Si te gandesti la lucruri simple cum e sa arunci grasimea din tigaie sau sa uzi floarea, ca sa uiti de labirinturi darrrrrr…

Pun maine tura a doua de poze din Rodnei.

I found this beautiful winter poem and I thought it might be a comfort to you.

It was to me and it is very well written.

Enjoy!

via http://eatliver.com/

Si pentru ca zilele astea nu am avut timp (a se citi chef) sa scriu, dar vreau totusi sa va aduc……aaaa pacea-n suflet cu un strop de frumusete, va ofer prin intermediul prietenului meu de suflet si genialului om de cultura cunoscut sub preudonimul de Internet, o bucatica de arta fina, culeasa din strafundurile Google Readerului meu – aceasta enciclopedie a (sub) culturii mondiale, demna de invidiat si divinizat simultan.

Subiectul de astazi: natura moarta cu praf…..

de pusca.

via http://www.behance.net/

Apopo, azi am invatat ce inseamna cuvintul cercopitac, si jur ca nu are legatura cu nici un persoanj politic local sau international, cum as fi crezut, desi ar putea prea bine sa-i suplineasca pe multi.

Tot azi am vazut The Hurt Locker…

Stiti vorba aia ca o ora de planificare te scuteste de 3 ore de munca efectiva? Na am gasit pe net o povestioara tare draguta si moralizatoare pe tema asta, si pentru ca demult incerc sa introduc in tematica blogului si topicul ceva mai serios al cartilor de psihologie pe care le citesc, uite ca asta mi s-a parut un moment bun. (Traduc toata povestea in romaneste, nu doar ca sa inteleaga tot prostu, dar si ca sa imi pot aplica amprenta personala si subiectiva asupra moralei.)

Asadar cica un tip se urca intr-un taxi in Toronto si pentru ca urma un drum lung de parcurs (ca toate drumurile in Canada), incepe o conversatie de rutina cu taximetristul, si ce topic principal de discutie au canadienii in luna ianuarie? Bineinteles, vremea. Nici nu incepe bine discutia, ca o tristete profunda il cuprinde pe soferul taxiului, care incepe sa se confeseze:

“Eu sunt la origine din Sudul Indiei. Am venit acum 22 de ani in Canada si de atunci muncesc noapte si zi cu un singur scop: sa o aduc pe mama aici! Anul acesta in sfarstit mi-am realizat scopul si am adus-o. A venit doar ca sa se intorca inapoi acasa. Am adus-o in ianuarie. Erau – 22 grade Celsius afara. A stat doar 36 de ore si a jurat sa nu se mai intoarca niciodata aici.

Inca nu imi vine sa cred ca am facut asta. Am avut doar 22 de ani la dispozitie sa planuiesc toate detaliile…”

via http://www.yarnharlot.ca

Asadar sa va povestesc de seria fara de sfarsit, Bleach. Io is mare iubitoare de anime-uri dar stiu destui care nu-s. Fara a tine cont de varsta, inclinatie spre cultura japoneza au ba, fie ei amatori de filme cu batai, arte martiale, de fantasmagorii cu vrajitori, dragoni si zane, sau iubitori de comedii romantate, toti cad fara exceptie sub magia acesei serii, inainte de primele 10 episoade, urmarind cu nesat pe urma tzatzele uriase ale lui Matsumoto sau Reiastul exceptional al lui Kempachi de-a lungul a cateva sute de episoade.

Poveste:
Cica is cel putin 3 lumi: a noastra, una a spiritelor si una a mancatorilor de spirite (aproape ca-n religia crestina), din lumea spiritelor vin niste luptatori (shinigami) in cea reala sa opreasca mancatorii de spririte (hollows) sa…. manance spirite si asa incepe serialul nostru. Un baiat mai ciudat si mai roscovan de prin Japonia capata simultan puteri de shinigami si de hallow si devine astfel eroul principal in acest razboi epic al lumilor. De mentionat ca toate trei lumile seama incredibil de mult cu Japonia in trei infatisari ale ei: una actuala, una din perioada samurailor si una post hiroshimica..
No de aici incolo atata se imbarliga actiunea ca doamne feri de mai intelegi ceva, daca nu ai urmarit episoadele.

Personaje:
ioioioi de toate felurile si din toate trei lumile, care de care mai interesante si mai frumos desenate. Asta e marele avantaj al Bleach-ului – ai atatea persoanje preferate ca nu te plictisesti nici macar dupa 5 episoade la rand in care nu se intampla nimic ))) Si asta ne duce la…

Baiuri cu liniuta:

- Pierderea timpului: Un episod dureaza 30 minute din care: 5 min – generic de inceput, 2 minute – ce s-a intamplat in episoadele anterioare, 5 minute – efectiv ultimele 5 minute din episodul anterior, 10 minute – episodul efectiv, 5 minute genericul de final, 2 minute: CELE MAI TARI 2 MINUTE din episod (deci nu prea ai timp sa sezi in varful patului ca tre sa fii tot timpul cu mana pe mouse ca sa derulezi partile neinteresante, baiul e ca e atat de addicting incat stai lipit de ecran vreme de cate un calup de 10 episoade odata si te cam rup salele pe urma)

- Defecte lingvistice: Hai ca primele o suta de episoade le gasiti dublate in engleza da pe urma va manca subtitrarile si cuvinte ca zampakto, reiatsu, seiretei, taicho, katana, etc. vor aparea in cele mai inedite momente ale conversatiei si ii cele mai ciudate combinatii (fix in momentele in care nu va fi nimeni acolo care sa le inteleaga).

- Alienare si izolare: Prietenii tai, daca vor sa te mai inteleaga in totalitatea aluziilor subtile si a noului set mental acumulat dupa 100 de pisoade, va trebui ori sa se apuce de Bleach, ori sa se apuce de Bleach, ca altfel iubirea ta pentru ei se va disipa in aceasi masura cu iubirea lor pentru tine. In plus te vei trezi singur si trist, la 2 noaptea, cautand pe google poze cu Inoue in costum de baie sau cu Byakuya sub dus (da, exista).

- Iubire brusca si neimpartasita pentru cultura japoneza si “practicantii” ei: Te vei trezi uitandu-te la postere lipite pe Muzeul de arta pe care scrie ca se va face o demonstratie de kendo si vrei sa mergi, desi habar nu ai ce e ala, ba chiar vei lua si tu o bata de kendo in mana sa-ti impresionezi prietneii. Dar asta nu-i nimic inca, pe langa noua ta pasiune pentru fetele din harajuku si felul in care se imbraca. Mai mult decat atat, vei merge sa bei singur un ceai in Yume sperand sa dai peste alti dependenti ca tine si vei plange cand vei vedea ca la masa alaturata sta o pustoaica de 13 ani cu ghiozdan cu Ichigo.

….sa nu uit, macar la incheiere sa ma prezint:

- Hello, ma numesc Bibi si sunt dependenta… de Bleach ma uit de un an jumatate. M-am lasat la un moment dat, dar dupa cateva luni nu am mai rezista presiunii si a trebuit sa ma uit din nou. Acum sunt la zi si astept cu nerabdare urmatorul episod

Luni dimineata incepe cu unul dintre cele mai frumoase cantece pe care le-am auzit in ultima vreme via Laura M .

si cu primele cuvinte dintr-unul dintre cele mai bune seriale scoase de HBO: Carnivale

Samson: Before the beginning, after the great war between Heaven and Hell, God created the Earth and gave dominion over it to the crafty ape he called Man. And to each generation was born a creature of light and a creature of darkness. And great armies clashed by night in the ancient war between good and evil. There was magic then, nobility, and unimaginable cruelty. And so it was until the day that a false sun exploded over Trinity, and man forever traded away wonder for reason.

Merg bine impreuna pentru ca ambele se refera la lucrurile mici care se transforma sub puterea… uimirii in fata necunoscutului. Magia e acolo unde sunt oameni care cred in ea, nu? In cate o dimineata mi-as dori enorm sa cred si eu (diminetile alea in care mi se face dor de D&D sau de trezit cu cantece de gheata si foc pe perna).

Cica noi, suntem oameni extrem de inteligenti care intotdeauna luam cele mai bune decizii…mai ales eu. Asadar decidem ca cel mai scurt drum din Cluj la Grenoble e prin Barcelona. Ne cumparam belete de avion in consecinta, si dupa ce aterizam noaptea pe la 11 in Barcelona, reusim sa gasim candva pe la ora 1 jumate un loc numa bun de stat la stop.

Binenteles ca autostop!!!! Nici nu are rost sa intrebati: trenu coasta peste 100 de cocarti!!! Si cand avionul nostru de la Cluj a fost doar 30, e o infamie sa ne ceara cineva 100 pentru ultimii 600 de km… Dupa 2 ore de stat la stop am decis sa ne mutam, ca de acolo nu ne ia nime  si am gasit la vre-o doi km ceva peco pustiu ca benzinariile alea din vestul salbatic…si la fel de dubios. Ne certam putin si ne intorcem la locul initial. Are rost sa va zic ca am repetat manevra asta de vre-o 2-3 ori pana s-a facut dimineata si un nene le-a spus la 2 dintre noi, plecati in recunoastere ca iesirea din barca catre autostrada e alta? In momentul asta nu aveam decat 24 de ore nedormite. Ne apucam sa cautam iesirea intr-o directie, care mie cel putin mi se parea OPUSA!!! Dar cu speranta in suflet, dupa juma de ora gasim ceva ce pare a fi iesire si ne bucuram ca nebunii, incepem sa facem tumbe, sa sarim in fata masinilor si alte cretinisme de oameni nedormiti.

Vio si Petri zic ca merg mai incolo, sa nu stam toti 4 in acelasi loc si se intorc dupa ce au umblat cam 50 m, razand cu lacrimi:

- Goaie, stiti ce-i acolo?? Locu’ unde am stat prima data!!!

Ne indoim de ras si de cat de retardati suntem si continuam sa facem cu mana pana cand, in sfarsit, ne ia un nene si ne duce pana Fugueras – la 20 de km de granita cu Franta. Ii multumim frumos in toate limbile pe care le stim, si incepem sa ne recapatam increderea… Un ghiavol mic, insa, misuna prin capul lui Catalin: daca tot suntem in Figueras, si Figueras e orasul lui Dali… Nu mai bine mergem noi sa-l vizitam?… Ca nu pierdem mult: max o ora! Ziceau localnicii ca muzeul Dali e la 2 km. Are rost sa va zic ca am pierdut 4 ore, nu 1 si ca orasul era la 10 km nu la 2?

Uitati niste poze sa va lingeti si voi pe bot, mai ales daca sunteti mani fani Dali si/sau suprarealism. Va zic zilele urmatoare ce a urmat. Si au urmat multe…