Ca la Valea Bradului

“- Unde mergi?

- Sa-mi cumpar papuci de lac..

-Porti asa ceva?

- Taci mah nu vorbi prosti ca merg acasa la Brad – duminica de Pasti se strange tot satul in cimitir si tre sa fi mai gatit ca la nunta.

- Da de ce mergeti in cimitir?

- Cum de ce? Popa le canta la morti si dezleaga postu, si mancam parajituri si bem palinca si cand eram copii faceam schimb de oua rosii. Se aduna tot familionu’ si mormintele noastre is fix cum iei curba sa ajungi la usa bisericii – toata lumea trece pe acolo cand duce colacii si palinca la popa si tre sa aratam bine ca dupa aia ne vorbesc – ni la astia lu’ Bibart, masa-i plecata in tari straine de ani de zile si ei nici bani de-un costum nou de blugi n-au. Si pe urma ni se duce vorba-n sat de calici si nu ne mai da pe cont la birt. ”

Omul cu care vorbeam casca din ce in ce in ce mai tare gura. La un moment dat m-am oprit si m-am uitat la el:

“- Am spus ceva neobisnuit?”