Bulan la gara

Din cand in cand o sa va mai scriu cate un post din zicalele minunate ale pretinilor mei, care din fericire nu sunt lipsiti de patzanii, idei si faze… si pentru ca fiecare gasca care se respecta are un Bulan, incep cu un mail de-a Bulanului nostru, pe care, cu permisiunea lui, il atasez acilea… Nu stiu cum vi-l imaginati voi pe Bulan ala de la erdeiesh, da al nostru e un munte de om…la fel de infricosator la vedere la Shrek dar cu siguranta mai lenes si mai harmless decat Garfield.  So, here goes patzania (citez din analele aiurea@):

“Eram cu un prieten la gara. Asta mere la chiosc si-si ia un pachet de biscuiti din aia ieftini rostar. Merem sa ne plimbam pe peron. Asta avea tren, io nu mai stiu ce treaba aveam (sau nu aveam) de eram cu el in gara pana isi astepta trenu.

Ne punem jos pe o banca, stam la o poveste. Noi doi pe banca, bagajele pe jos in fata noastra, langa noi o batranica, pachetul de biscuiti pe banca intre noi si batranica.

La un moment dat, baba, cu cel mai nesimtit tupeu care l-am vazut, ia pachetul de biscuiti, il desface si baga un biscuit in gura. Asta, destul de ofticat, ia si el un biscuit si se uita urat la baba. Baba zambeste. Baga mana in pachet si mai ia un biscuit. Tipu asta baga mana, ia doi biscuiti, imi da si mie unu, si tot asa. La un moment data bagam cate doi-trei biscuiti in noi odata numa sa inteleaga baba aluzia. Baba nu avea treaba, tot mai lua cate un biscuit si zambeste – pana am terminat pachetul. Noi mancaseram cam 80%, baba vreo 20

Vine trenu, se suie asta in tren, ma duc sa-l salut, mai stam la o poveste, baga asta mana in buzunar… Ce credeti ca gaseste?

Pachetu LUI de biscuiti rostar ))”