Catalin aka Ariel sau Printesa Sirena – de unde vine porecla o sa va dati cu usurime seama dupa ce cititi textu’- este unul dintre dragii mei prieteni (spre deosebire de ceilalti el imi citeste blogu’), caruia m-am gandit sa ii dau un spatiu aci sa isi zica si el oful, mai ales ca e proaspat intors de la Polul Nord, adica din Belgia (bobul de fasole de sub cele 5 saltele relaxa i-au indus halucinatii cu ursi polari si eschimosi). Asadar, Cata este student la Poli, in timpul liber e regizor la Palatul Copiilor si cand studentia isi spune cuvantul (adica e lefter) isi ia costului de sirena si merge sa animeze petreceri de copii. Tot el are o prietena mai dulce ca o acadea, pe care o pup cu ocazia asta, inainte sa citez din peripetiile lui Cata:

“Si iata ca pasii m-au dus si pe plaiuri nordice si anume Belgia… In cadrul schimbului cultural dintre grupurile locale BEST, Leuven si Cluj-Napoca o gasca mare si frumoasa de clujeni au aterizat in tara copilasului care face pipi.

Nu ne-a luat prea mult sa ne dam seama ca am ajuns intr-un loc in care perfectiunea e la ea acasa… si anume: belgienii sunt cei care recicleaza tot, nu polueaza atmosfera, mergand zilnic cu bicicleta, alearga toata ziua, nu fumeaza, folosesc energie alternativa (eoliana), dar cel mai important… nu risipesc nimic. Si uite ca de aici au plecat toate pataniile noastre!

Or fi ei un neam nordic, dar nu credeam ca sunt chiar asa rezistenti; in timp ce noi eram imbracati cu tot ce aveam prin bagaje ei umblau pe strazi in pantaloni scurti… Toate au inceput in prima noapte, cand m-am lovit pentru prima data de raceala nordica, si anume: camera gazdei mele s-a dovedit a fi un iglu, fereastra fiind deschisa, iar caloriferul inchis, cu turturi (criza econimica). Mai mult de atat am dormit (vorba vine dormit) pe o saltea cu aer care spre dimineata s-a desumflat, trupul meu ajungand sa doarma pe beton… invelit doar de doua cearceafuri subtiri pana la brau. Ca o incununare a unei nopti in care am dormit vreo 15 minute, pranzul a fost alcatuit paine cu fineti, margarirna sau pasta de biscuti (Specullo Pasta) si lapte, bineinteles rece!

A urmat city rally-ul prin Leuven, prin frig, ploaie si vant! Inevitabil spre seara in corpul meu s-a instalat o gripa de toata frumusetea cu tot ce poate sa cuprinda ea (febra, frisoane, dureri de cap, in gat, tuse, etc). Bineinteles ca am devenit «veriga slaba» in ochii colegiilor mei, tusea mea gingasa la inceput le-a starnit comentarii amuzante, dar spre sfarsit de saptamana cu totii au gustat din placerea gripei belgiene. Evident ca a venit randul meu sa ma amuz…

Ca o concluzie… in urma saptamanii mele belgiene, asteptarile pe care le aveam inainte si cele pe care le-am regasit la fata locului nu s-au prea suprapus. Acum pot spune ca belgienii sunt un neam precaut (asta e spus intr-un mod frumos), adica zgarcit, sau poate chiar sarac…”

This entry was posted on Thursday, April 2nd, 2009 at 1:09 pm and is filed under Patzanii, Pretini, Prin lume. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.