De ziua mea ma gandesc io sa-mi rasfat macar capu si cum sa fac asta? ca doara nu m-oi apuca de citit carti sau pierdut vremea pe la teatre ca un absolvent de litere ce sunt. Numai Bulan s-ar relaxa rezolvand integrale sau cautand matrici in lumea din jur, cat despre munca, sa fim seriosi: doar nu o sa muncesc in timpul meu liber.

Asadar imi sun coafeza, pe Cristina care-mi stie capu cel mai bine. Imi zice ca acum lucraza la un salon nou, mai jmecher si ca ma invita acolo. Io ma tot gandesc: salon nou insemna bani mai multi, io-s cam leftera inainte de atatea chefuri (adica mi-s programate cheltuielile pe alcohol pentru mine si pretenii mei) dar nah, o data e ziua mea, si parca mi-as da capul pe mainile Cristinei… Ce sa fac,  ce sa fac? Intre timp, ia sa intru intr-un magazin de palarii sa probez una- doua. Nici nu mi-a trecut prin cap ca probatul palariilor insemna uitatul in oglinda si asta va fi un factor decisiv pentru mersul la coafor.

Ma vad peste 10 minute intrand pe niste usi de sticla, si purtata de niste scari pana in fata unei receptii, unde o domnisoara foarte draguta ma roaga sa imi las paltonul la vestiar si ma intraba daca prefer ceaiul sau cafeaua. Ma gandesc ca inca mai pot fugi. (Sa ne intelegem: Cristina lucra intr-un gang neluminat, intr-un coafor cu 2 scaune, fara caldura, la care trebuia sa ajung in mersul piticului pe niste scari in spirala ca altfel dadeam cu capul). La cum arata locul asta SIGUR va trebui sa amanetez aprtamentul lui Feri ca sa pot plati. O domnisoara blonda cu o piele perfecta apare de dupa colt si imi intinde mana:

- Buna! Voi fi cosmeticiana ta. Te rog, urmeaza-ma!

Trecem prin sala principala unde sunt vre-o 10 oglinzi coplet echipate cu scule de coafat si scaune ce par extrem de confortabile in fata lor, totul intr-o combinatie impecabila de alb cu rosu si negru, elemente decorative dragalase, plantute, etc. Cristina imi face cu mana de la o masa de tuns, in timp ce eu intru in cabinetul de cosmetica: lumanarele, produse mii, prosoape albe si rosii, totul imaculat.  Nu cred ca are rost sa zic ca am avut parte de cel mai meticulor si indelungat makeover al sprancenelor mele dintotdeauna, in timp ce eu ascultam muzica si ma relaxam complet.

Dupa o ora, cosmeticiana ma conduce din nou in salonul mare de unde ma preia Cristina si ma duce intr-un alt salon unde imi ia vre-o 5 minute sa-mi culeg fata de pe jos inainte sa ma asez pe un scaun. Daca aia de pe Death Star aveau coafor, asa arata! )). Asta era sala asa zisa de vopsit: scaune asemanatoare celor din camera cu oglinzi, doar ca oglinzile erau inlocuite de LCD-uri iar desupra erau chestii dinalea ca niste OZN-uri de scurteaza durata actiunii vopselei cand iti plutesc deasupra capului. Mi se ofera telecomanda si incep sa butonez cu sete, bucuroasa ca nu tre sa citesc reviste de acu 2 ani cu mirese. Ce zi-i azi? Da mah, ii ziua cu finalele la sarituri cu skiurile, asa ca degraba caut EuroSportu sa ma holbez: ca ce alt sport are atati blonduti bunoci la un loc? In tot acest timp Cristina facea ceva in capu meu, da-mi putea face si creasta de punker, ca eram atat de distrasa de nu m-ar fi deranjat.

Peste cateva minute, imi zice ca ar fi timpul sa merg la spalat, in alt salon cu un fel de scaune / sezlong, unde un tip isi face aparitia, mi se prezinta si imi spune ca el ma va spala pe cap. Ma gandesc: dic ce strategie de marketing – partea cea mai senzuala a operatiunii “avut grija de capu meu” au dat-o pe mana unui bunoc. Din pacate nu chiar de masaj la cap am avut parte ci ma degraba de frecat cu jmirghelul vopseua lipita pe piele…dar poate ca-s si io prea sensibila si n-am stiut aprecia ).

Ajunsa din nou in sala oglinzilor desi mi se paruse ca a durat o vesnicie spalatul, Cristina se apuca sa faca iar chestii in capul meu, in timp ce eu o iau la intrebari. Aflu asadar, ca salonul mai are si cabinete pentru manichiura si pedichiura, sali de clasa (ca e si scoala de stilisti) si magazin de desfacere pentru produse de infrumusetare, ca veverita ei paralizata s-a vindecat aproape de tot, ca intre timp si-a luat o pisica pe care o cheama Manolo si ca primsc un bon de 50 % reducere la urmatoarea vizita.

Mandra de capul meu impecabil, merg la casa cu sentimentul ca ma usurez de bani buni, cand aflu ca mai imi ramane ceva piele pe mine dupa ce achit tot si pe langa tichetul de 50 % reducere pentru mine, mai primesc unul pentru inca o domnisoara interesata de serviciile celor de la Headmasters (asa se numeste salonul) – deci, fetelor, daca vreti sa va rasfatati si voi capul, fata, mainile sau picioarele pana dati un buzz si facem sa fie bine.

Pery, stai la coada, draga – am zis fetelor!!!