Archive for » February, 2010 «

Razbunare

- Da promite-mi ca mergem la sauna!!
- Nu vreau. De ce sa stau la 100 de grade? ce-i fain in asta?
- Poi tre sa incerci sa vezi daca-i fain sau nu!
- Bine nah, vin la sauna.. cu conditia sa inoti.

*

- Niiiiiiiiiii au uscatoare!! Urlu eu, bucuroasa, intrand in zona vestiarelor de la Aquina. Dar nu aia a fost bucuria mea cea mai mare, ci “chestiile” plutitoare de pe marginea piscinei: “Ha! ma voi putea tine de cuvant” ma gandesc eu, avand in minte senzatia de apa’n ochi, urechi si nas care o am ori de cate ori Ovi insista sa mergem la piscina sau, si mai rau, la mare.
Asadar imi leg in jurul trupului un fel de cordon plutitor si incep sa ma balacesc, fericita, intr-o parte si in alta. Bineinteles, in 5 minute ma plictisesc. Ma uit la Ovi care facea de zor ture de bazin inotand in stilul sau caracteristic (stilul rata -cum il numesc eu).
Ma strecor cand e cu spatele si urc pe platforma din spatele bazinului unde sunt 2 jacuzzi-uri pe care de cand am intrat le aud bolborosind tentant. Ma strecor intr-unul, ma las pe spate si inchid ochii gandindu-ma daca nu cumva bolboacele de apa ce imi presau pielea nu au acelasi efect ca centurile alea vibrante de la teleshopping. Zambesc jmechereste gandidu-ma ca poate scap de celulita fara sa fac nimic. Nu tre zece minute ca simt pe cineva alunecand langa mine:
- Asa ne-a fost intelegerea?

*

Tre musai sa va zic ca pentru Ovi sa ma convoace la orce activitate sportiva “urbana” e la fel de greu cum imi e mie sa il duc pe munte. De 3 luni incearca sa ma convinga sa merg la fitness sau la bazin si jur ca am gasit mai multe scuze pentru asta, decat pentru a ma lasa de fumat: “mi-e rau”, “n-am bani”, “n-am timp”, “arat bine, draga!”, “nu ma mai iubesti asa cum sunt?”, “da’ stii ca mi-e frica de apa”, “n-am adidasi”. Acum insa, aveam invitatia asta gratis si nici cum nu ma mai puteam fofila. Singura mea speranta era ca nu voi trezi rechinul din Ovi si ca voi scapa fara bagat cu capul sub apa, “da din picioare ca te tin eu” sau alte dume din alea care imi aminteau de frate-miu cand incerca sa ma invete mersul pe bicicleta.

*

- Nu vrei sa urlu! Se uita lumea la noi! Mi-e frica! Nu mai vorbesc veci cu tine! Te rog, nu!….toate urletele mele de obicei se termina cu un singur lucru: tras aer in piept si inchis ochii, ca stiu ce urmeaza: apa peste tot!! senzatia de mancarime in urechi zile intregi, ochii rosii de parca am plans o ora, nasul infundat..aaaaaaaaa!
(Las ca ti-o coc io.)

*

-Ce zici? Ca nu poti sa respiri? Oh dragule, dar e atat de placut! Simti cum curge apa de pe tine de parca ai fi un cub de gheata care se topeste incet. Hai sa-ti povestesc: sauna iti elimina toate impuritatile din corp. Da tre sa stai minim 15 minute. Nu ti se pare ca nu-i destul de cald? Hai sa ma pun putina apa pe carbuni! Caldura asta, impreuna cu dusul de dupa, imbunatatesc circulatia si relaxeaza mushii daca ai febra de la efort. Si tu ai inotat destul de mult… Eh, unde vrei sa pleci? Sigur sunt fetele alea de au iesit mai devreme inca la dus! Intru eu prima bine? (nu de alta da tre sa ma asigur ca e pus robinetul pe cea mai mica temperatura posibila…)

Prima impresie conteaza…

Nu ne-am pierdut amintirile vineri noapte cum preconizam pentru ca era inchisa crasma-n care uiti de tine. Normal ca noi nu ne-am gandit sa verificam si ne-am trezit vre-o 10 oameni pe la ora 22:00 tinand priveghi pe Eroilor la poarta’nchisa. Am mers pana la urma in Fire (ma rog amu nu-i mai zice Fire, d’a stiti de ce pemnitza vorbesc, ca nu mai e alta la fel in tot Cluju’) – “inspirant” loc de dus 3 portugheji abia aterizati pe plai mioritic, cu ganduri de sezut vre-o 4 luni p-acilea. Din fericire, oricat de bomba ar fi Fire-ul, cheful s-a intins pana la 6 dimineata, iar pentru mine, Pupu, Bulan si inca vre-o doi din aia care am indosit berea cu vodca, s-a prelungit pana sambata seara pe la 8 cand m-a mai lasat durerea de cap in pace, ca febra musculara continua sa-mi bantuie umerii si gatul de parca as fi dansat stand in cap.

Stati sa va zic. Pretenilor nostrii lusitani le-a placut tare mult, ca la ei cica nu-s dungeon-uri bantuite de fantomele alcoolicilor trecuti, nici roace salbatice populare in randul tinerilor bailandisti, da mai ales si mai ales, nu este vodca cu 3 lei cinzeaca si bere la sticla giganteasca de juma de litru. Le-am zis ca o sa le prezentam si partea culturala a orasului data viitoare, adica ii ducem la Mall cu noi sa vada si ei un film nedublat, si-i plimbam pe “pietonala” sa le aratam loganurile parcate pe pista de biciclisti, adevarate curiozitati nationale ale frumoasei noastre patrii. Nu o sa uitam din turul nostru chestiile utile: gangul unde se bea inainte sa intrii in club, singurul exchange din oras fara tzepari, statiile unde urca boacterii sau care-i secretara de la universitate care le rezolva orice  problema legata de scoala.

Asteptam cu interes sa invete limba romana, ca sa inteleaga si ei comentariile suplimentare de la fiecare explicatie utila, data si sa ne raspunda-n limba noastra:  ‘tuva-n gat de unguri!

Saptamana asta: de tinut minte

O mica recenzie la ce s-a intamplat saptamana asta din punctul de vedere al timpului meu liber :D

- Toastmasters – Prima mea sedinta, degajata, plina de umor: le astept cu interes pe urmatoarele, precum si dezvoltarea clubului din Cluj la nivelul celor din vest-ul Europei. Pentru cei ce nu stiti, Toastmasters este un club care faciliteaza dezvoltarea abilitatilor de public speaking. Mai multe despre ei, aici.

- Orange sux  (nici link nu merita). BTW – telefonul meu cumparat acum doua saptamani, si pentru care mi-am prelungit cu doi ani contractul, isi petrece a doua saptamana de viata tot in service.

- Jocurile Olympice de la Vancouver. TVR1 sux too, din motiv ca transmite complet aiurea probele de patinaj artistic – singurele care ma intereseaza. Oricum, se pare ca mai sunt si alte televiziuni la fel, motiv din care toate transmisiunile se gasesc deja pe torente. Multumesc tuturor piratilor ca mi-au dat ocazia sa ma indragostesc de frumosul, balerinul, artisticul – Lambiel, visul tuturor comentatoarelor sportive, care ar fi in stare sa-i ierte pana si ratarea triplu axel-ului.

- Karaoke La Tevi: doamne, ce afoana is!!!!!!! Cine l-a chemat, mah, pe Mangu sa ne faca de mici? Las, bine ca a venit, e de treaba, Mangu si a impartit cu noi vinul castigat. Bine v-ati intros de pe taramuri lusitane  – Cata si Iza!
PS: Un betiv a furat 2 telefoane din bar (dintre care unul- al Biancai). Pe urma s-a temut ca-l suspectam si le-a ascuns in zidul cetatii: Sa traiesti, nea Elvis, si sa stai acasa data viitoare ca nu-ti uitam prea usor moaca.

- Saptamana Modei la New York: imi pare rau Hilfiger, Ralph Laurent, Ck si Oscar de la Renta – de data asta nu va voi fi fidela. De departe cel mai original show pe care l-am vazut a fost cel de la Rodarte.
PS: RIP Alexander McQueen, ca pe mine ma fascina genialitatea sa morbida si spectaculoasa.

-Activity la creparie. Nu-i mai dati lui Ionuke sa mimeze, daca nu vreti sa luati bataie!! Si cineva sa-i spuna la Eti ca nu orice grupare de 2 cuvine cu cuvant de legatura e “sex in grup”.

-X-men: tate tri! Voi stiati ca dupa 2-3 X-men-uri unul dupa altul vizezi noaptea numai Wolverini?? Nu, nu-i placut deloc, ca-i visam ghearele, nu pectoralii!!

- Shopping, cu Ovi dupa mine: de ce barbatii astia, cand vin la shopping, nu stau langa cabina de proba sa-si dea cu parerea si fix cand ai nevoie de ei, dispar? Pe urma tre sa fugi desculta, in rochia de nasha probata, dupa el, pe coridoare sa vina sa-si dea cu parerea: asta in timp ce vanzatoarea urla ca unde pleci cu rochia ei, si femeile de prin magazine se uita urat la decolteu tau exagerat de alb ca deh, e dricul iernii, iar rochia e de vara.

- Recrutari BEST: care vor sa vina, oricum deocamdata doar am lucrat la structura lor. Mi-a facut placere sa merg la un WorkShop BEST dupa 3 luni de absenta.  Chiar m-a umplut de energie aceasta activitate, si n-o sa fac misto de Cata, Bulan sau Mircea (dar mai bine sa nu dam nume) ca au zis  “competivitate” de vre-o 10 ori, in timp ce pe mine ma durea stomacul de ras, si Vio imi facea semne sa tac ca nu-i frumos sa rad in timp ce oamenii discuta. Oricum discutia a fost taiata curand de rasetele tuturor cand cineva le-a aruncat celor in cauza o banana :) ).

Sper ca v-am zis tot, ca aveam nevoie de acest locsor sa stea drept marturie pentru ce s-a intamplat saptamana asta. Ma tem ca voi poposii deseara intr-un loc de unde voi iesi fara prea multe amintiri.

Canguri, muzica si justitie sociala

Ce se intampla cand arta devine politica? Probabil ca nu este o reteta sau un model exact in tiparele caruia sa se ramifice transformarile aduse artei, dar trebuie sa recunoastem ca cele doua de multe ori au avut o relatie foarte stransa, schimband adesea intre ele rolurile de cauza si de efect. Cand arta devine un manifesto, se nasc revolutiile culturale. Atunci ochiul meu neinfricat incepe sa se coloreze in rosu aprins si sa clipeasca interesat. De ce? Nu as da vina nici pe zodie (mai degraba cred in basme, decat in dume…), nici pe faptul ca sunt femeie (desi recunosc ca asta e cea mai importanta dintre slabiciunile mele, odata cu adoratia adusa zeului pantofilor, cuvantului SALES si a patinajului artistic), ci mai degraba pe o tendinta spre extreme innascuta si cu greu educata de-a lungul anilor maturi ai vietii mele.

Daca in liceu ascultam System of a Down pentru mesajul revolutionar, anticonspiratist in care credeam pe vremea aia, si Tool pentru lyrismul profund oxymoronic al versurilor lor, astazi ascult aceleasi trupe din placerea adusa de nostalgie si de “recunoastere” in sensul filosofic al cuvantului (adica identificare cu ceva ce am fost candva). Totusi azi, am redescoperit “The Pot”.

Puteti sa-mi spuneti voi daca e o melodie despre droguri, despre razbunare, despre ura, despre rebeliune? Puteti sa-mi spuneti daca e un strigat al unui adolescent frustrat? Asa am crezut in trecut. Azi dimineata, mergand cu castile in urechi pe strada, am trait primul moment de detasare completa de munca din ultimele 3 zile.  Am inchis ochii o clipa si cand i-am deschis eram in mijlocul unei revolutii politice. Pentru ca despre asta imi vorbea “The Pot” inainte de cafea, pe stomacul gol: despre injustitie sociala, despre coruptie, despre ipocrizie. Si cel mai important imi oferea o solutie: un picior in fata (Ovi s-ar fi exprimat mai plastic: un cap in gura) castelului de carti si sticla. M-am simtit cam ca atunci cand esti super nervos si mergi pe strada ascultand Feur Frei in casti si imaginandu-ti la refren ca ai o mitraliera in mana care face “bang bang” :) )) Un fel de outlaw care face dreptate singur. Un fel de Dexter mai putin psihopat si mai empatic. Sau un fel de Batman daca vreti.

Dupa masa cand am recitit la rece versurile mi-am dat seama la rece ca pesa e de fapt un manifest pentru legalizarea marijuanei.  A devenit dintr-o data mult mai plictisitoare – desi in continuare suna bine.

I must have been high :) ))))

Lectii de alpinism extrem

Hahahaha  mult prea tare!!!!!!!!!! Caprele astea ma fac de mica :) ) Dragii mei, ma simt umilita si plec capul. Si nici macar nu au coarda – sunt uimitoare!

Si aste sunt doar cateva poze cu caprele nebune. Mai multe gasiti aici