Asadar sa va povestesc de seria fara de sfarsit, Bleach. Io is mare iubitoare de anime-uri dar stiu destui care nu-s. Fara a tine cont de varsta, inclinatie spre cultura japoneza au ba, fie ei amatori de filme cu batai, arte martiale, de fantasmagorii cu vrajitori, dragoni si zane, sau iubitori de comedii romantate, toti cad fara exceptie sub magia acesei serii, inainte de primele 10 episoade, urmarind cu nesat pe urma tzatzele uriase ale lui Matsumoto sau Reiastul exceptional al lui Kempachi de-a lungul a cateva sute de episoade.

Poveste:
Cica is cel putin 3 lumi: a noastra, una a spiritelor si una a mancatorilor de spirite (aproape ca-n religia crestina), din lumea spiritelor vin niste luptatori (shinigami) in cea reala sa opreasca mancatorii de spririte (hollows) sa…. manance spirite si asa incepe serialul nostru. Un baiat mai ciudat si mai roscovan de prin Japonia capata simultan puteri de shinigami si de hallow si devine astfel eroul principal in acest razboi epic al lumilor. De mentionat ca toate trei lumile seama incredibil de mult cu Japonia in trei infatisari ale ei: una actuala, una din perioada samurailor si una post hiroshimica..
No de aici incolo atata se imbarliga actiunea ca doamne feri de mai intelegi ceva, daca nu ai urmarit episoadele.

Personaje:
ioioioi de toate felurile si din toate trei lumile, care de care mai interesante si mai frumos desenate. Asta e marele avantaj al Bleach-ului – ai atatea persoanje preferate ca nu te plictisesti nici macar dupa 5 episoade la rand in care nu se intampla nimic ))) Si asta ne duce la…

Baiuri cu liniuta:

- Pierderea timpului: Un episod dureaza 30 minute din care: 5 min – generic de inceput, 2 minute – ce s-a intamplat in episoadele anterioare, 5 minute – efectiv ultimele 5 minute din episodul anterior, 10 minute – episodul efectiv, 5 minute genericul de final, 2 minute: CELE MAI TARI 2 MINUTE din episod (deci nu prea ai timp sa sezi in varful patului ca tre sa fii tot timpul cu mana pe mouse ca sa derulezi partile neinteresante, baiul e ca e atat de addicting incat stai lipit de ecran vreme de cate un calup de 10 episoade odata si te cam rup salele pe urma)

- Defecte lingvistice: Hai ca primele o suta de episoade le gasiti dublate in engleza da pe urma va manca subtitrarile si cuvinte ca zampakto, reiatsu, seiretei, taicho, katana, etc. vor aparea in cele mai inedite momente ale conversatiei si ii cele mai ciudate combinatii (fix in momentele in care nu va fi nimeni acolo care sa le inteleaga).

- Alienare si izolare: Prietenii tai, daca vor sa te mai inteleaga in totalitatea aluziilor subtile si a noului set mental acumulat dupa 100 de pisoade, va trebui ori sa se apuce de Bleach, ori sa se apuce de Bleach, ca altfel iubirea ta pentru ei se va disipa in aceasi masura cu iubirea lor pentru tine. In plus te vei trezi singur si trist, la 2 noaptea, cautand pe google poze cu Inoue in costum de baie sau cu Byakuya sub dus (da, exista).

- Iubire brusca si neimpartasita pentru cultura japoneza si “practicantii” ei: Te vei trezi uitandu-te la postere lipite pe Muzeul de arta pe care scrie ca se va face o demonstratie de kendo si vrei sa mergi, desi habar nu ai ce e ala, ba chiar vei lua si tu o bata de kendo in mana sa-ti impresionezi prietneii. Dar asta nu-i nimic inca, pe langa noua ta pasiune pentru fetele din harajuku si felul in care se imbraca. Mai mult decat atat, vei merge sa bei singur un ceai in Yume sperand sa dai peste alti dependenti ca tine si vei plange cand vei vedea ca la masa alaturata sta o pustoaica de 13 ani cu ghiozdan cu Ichigo.

….sa nu uit, macar la incheiere sa ma prezint:

- Hello, ma numesc Bibi si sunt dependenta… de Bleach ma uit de un an jumatate. M-am lasat la un moment dat, dar dupa cateva luni nu am mai rezista presiunii si a trebuit sa ma uit din nou. Acum sunt la zi si astept cu nerabdare urmatorul episod